Parcă abia ieri a fost ziua când alergam spre aeroport cu bilete doar dus spre Asia, ghidați de o dorință arzătoare de necunoscut. Ceea ce acum pare a fi ieri este de fapt 1 an si o săptămână, atât cât a durat călătoria noastră. Dintre cele 12 luni de călătorie peste mări și țări în Sud Estul Asiei, primele 6 luni le-am petrecut
călătorind iar pe următoarele 6 le-am petrecut in Vietnam, în Thai Nguyen, un oraș cu peste 400.000 locuitori în care ne-am decis să locuim și să muncim.
În cele 6 luni din Vietnam, care au fost și cele mai intense din anul nostru călător am tras câteva concluzii și lecții pe care le vom purta mereu cu noi:
- Ca mâncarea de acasă nu-i niciuna.
Atunci când călătorești, mâncarea unei destinații joacă un rol important în viața ta. E exact ca vorba aia, dragostea trece prin stomac. Însă ce faci atunci când nu-ți trece prea multă “dragoste” prin stomac? Așa am fost noi în Thai Nguyen.
Se știe că bucătăria vietnameză este absolut delicioasă pentru omnivori iar localnicii și chiar și turiștii pot mânca absolut orice de la renumita lor supă Pho și până la șerpi, câini, pisici, șobolani sau ouă cu embrion dezvoltat.
Însă pentru noi, nemâncătorii de carne, lucrurile nu au fost tocmai simple. Orașul în care am trăit noi era foarte puțin cunoscut turiștilor așa că localnicii nu erau familiarizați cu limba engleză și la un moment dat ne dureau mâinile de la cât „vorbeam.” Pentru ei „fără carne” însemna puțină carne totuși. Ce naiba, era doar un pic de carne. Și așa am ajuns să visăm la brânzeturi, la mămăligă, la zacuscă, la pâine și la orice mâncare de acasă. Mai târziu ne-am liniștit poftele în fiecare zi de luni, când conduceam 150 km până la o pizzerie în Hanoi, capitala Vietnamului, unde găseam măcar o pizza ca acasă.
- Să iubim (mai) mult.
Am lăsat bucăți din sufletul nostru în fiecare loc în care am fost și de care ne-am atașat chiar dacă știam că la un moment dat va trebui să plecăm din el. Și am realizat asta abia înainte să ne cumpărăm biletul de întoarcere spre Europa, când voiam să mai călătorim 2 săptămâni însă nu ne puteam decide încotro să mergem pentru că aveam peste tot oameni pe care voiam să îi mai revedem. Am întâlnit zeci de oameni minunați cu care am împărțit cafele, nemulțumiri, camere de hostel, mâncare, povești și lecții de viață în nopțile târzii. Am știut că o parte din noi va rămâne acolo, în capătul lumii, în locuri pline de praf, mizerie, claxoane și gălăgie.
- Să fim recunoscători pentru ceea ce avem dar să și vrem mai mult
Pentru mine călătoriile sunt ca și ciocolata. Când primesc o ciocolată nu pot mânca doar o bucățică, o mănânc pe toată. Însă știu că asta nu e varianta cea mai sănătoasă pentru mine așa că știu că trebuie să mănânc moderat sau câteodată chiar să îi spun nu. Ei, trebuie să recunosc că după primele 6 luni în care am călătorit, ne-am simțit puțin obosiți și nu mai apreciam locurile la adevărata lor valoare și frumusețe. Asta a făcut să ne dorim să ne așezăm câteva luni. Zis și făcut. Așa am rămas în Vietnam 6 luni, timp în care ne-am regăsit scopul și motivația pentru a porni din nou la drum spre noi aventuri.
- Că normal nu este mereu normal
Și oricât de normale ni se par unele chestii, pentru alții ele sunt ieșite din comun. Nu era normal ca un cuplu să se țină de mână pe stradă, nu era normal ca un bărbat să arate afecțiune femeii și nu era normal să aruncăm gunoiul în coșul de gunoi. Însă pentru alții este normal să se scobească în nas în timpul unei conversații, e normal să spargă semințe și să arunce cojile de semințe pe jos într-o cafenea și este normal ca băieții să nu poarte lenjerie intimă.
- Viața este scurtă, așa ca pentru numele domnului, fă ce te face fericit!
În Vietnam familia (părinții) joacă un rol important sau chiar decisiv în viața tinerilor. Așa cum scriam și mai sus, în Thai Nguyen nu mulți turiști și-au pus piciorul așadar localnicii nu au o minte tocmai deschisă. Și asta nu ar fi neapărat un lucru rău, dacă nu am cunoaște multe cazuri de tineri nefericiți pentru că nu își pot face veacul așa cum vor ei. Prieteni de-ai noștri, gay, știau ca relația lor este sortită pieirii datorită părinților care nu vor fi niciodată de acord cu alegerile lor; multe relații se nasc și există doar de dragul părinților; studenți care voiau să plece din țară și aspirau la un viitor mai bun erau siliți să rămână pe loc. Și așa aripirile lor deveneau tot mai frânte iar visurile li se limitau. Cei mai mulți dintre ei atunci când îi întrebam care este visul lor răspuneau cu “Să vizitez Ho Chi Minh (orașul din sud)”.
- Este greu să trăiești simplu
Unul dintre motivele pentru care mulți expați aleg să trăiască în Asia este că acolo viața-i simplă. Stilul lor de viață reflectă foarte bine proverbul Carpe Diem. Însă să trăiești simplu nu e tocmai simplu. De foarte puține ori am reușit să avem conversații cu localnicii și majoritatea conversațiilor noastre se terminau după ce noi răspuneam întrebărilor “De unde sunteți?” sau “Ce faceți aici?” Aș putea spune că noi am fost norocoși avându-ne unul pe celălalt. Însă de unul singur, orașul te poate face să te simți mic, lipsit de importanță sau deprimat.
- Sa fim recunoscători că respirăm
Vreme de 6 luni cel mai important accesoriu al nostru a fost masca pe care o puneam pe gură de îndată ce ieșeam afară din casă. Tot din cauza aerului poluat am văzut cerul albastru de cel mult 10 ori și am avut “norocul” să nu auzim nicio pasăre ciripind. Așa că ne-am considerat feiciți când am dat din nou de cer albastru si aer respirabil.
- Urăsc coriandru iar pătrunjelul mă poate face fericită
Coriandru verde este o plantă foarte folosită în bucătăria asiatică (un fel de pătrunjel al nostru). Dar este o plantă care ori îți place ori nu îți place. Ei, eu fac parte din categoria celor care nu suporta coriandru verde. Asta făcea și mai grea situația noastră de a comanda mâncare în oraș. Dar odată ce am cumpărat pătrunjel și oregano, am fost chiar fericită că puteam, în sfârșit, să gătesc mâncare ca acasă.
- Să culegem cafea
Cafeaua a fost pasiunea lui Petri înainte să ne cunoaștem iar de atunci a devenit domeniu interesant și pentru mine. Vietnam este a doua țară producătoare de cafea din lume, așa că a fost locul ideal în care am învățat multe lucururi despre tainele cafelei. De acum știm de ce o cafea bună costă atât cât costă.
- Desertul nu trebuie să aibă 2000 de calorii
Una dintre frumusețile Vietnamului sunt femeile. Pentru mine, ele sunt cele mai frumoase femei pe care le-am văzut in Asia. Părul sănătos, fața fără niciun rid, nu celulită, aranjate, iar mămicile după chiar 3 nașteri arată de parcă toată viața lor au făcut Kangoo Jumps. Unul dintre factorii care a dus la acest rezultat, cred că a fost consumul redus al produselor din patiserii. Așa că dacă la noi desertul înseamnă ceva dulce cu zahăr, în meniurile lor la categoria deserturi apare cele mai frecvent salata de fructe.
- Să lucrezi cu copii poate fi cea mai frumoasă meserie din lume
Înainte să ajungem în Vietnam nici prin gând nu ne-ar fi trecut că vom lucra cu copii vreodată. Însă dorința, bunătatea și simplitatea lor ne-au făcut să spunem un DA hotărât, atunci când ni s-a oferit un loc de muncă ca și profesori de engleză. Însă nu toată experiența a fost despre muncă. A fost despre educație, despre a crea relații cu studenții noștri, despre a fi umărul de sprijin atunci când cei de la grădiniță plăngeau, a face glume și a asculta perspective diferite de viață. Și răsplata nu constă neapărat în banii pe care i-am primit, constă în îmbrățișările pe care le-am primit, iubirea pe care ne-au oferit-o și lacrimile din ochii lor atunci când am plecat și nu în ultimul rând în ceea ce am lăsat în urma noastră în viețile a cel puțin 250 de copii.
Vietnam este o țară care se află într-o continuă dezvoltare. Dacă McDonald’s-urile și KFC-urile noi apărute înseamnă bine sau rău, nu știu. Însă știu sigur că Vietnam e una dintre țările de care suntem atașați destul de tare și pe care cândva am numit-o acasă.
