De ce Praga NU m-a impresionat

img_6724Pentru unii Praga este un oraș care trebuie vizitat; pentru alții este orașul preferat sau cel mai frumos oraș din Europa. Asta a făcut ca pentru mine, Praga să fie un oraș la care am visat timp de peste 5 ani. De asta, am avut niște așteptări probabil prea mari de al “al șaselea cel mai vizitat oraș din Europa“. Mă îndrăgostisem de pozele pe care le-am văzut cu orașul, de istoria lui și de tot ce auzisem că însemna Praga pentru unii. Mai târziu aveam să descopăr că într-adevăr, Praga este unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa, însă pe lângă părțile pozitive, am găsit și lucruri mai puțin plăcute, astfel încât nu pot considera Praga ca fiind orașul meu preferat sau special. Și recunosc, în mare parte este vina mea pentru că mi-am setat niște aștepări prea mari, pe care le-am setat datorită percepției altora.

Am făcut autostopul cu Petri din Passau spre Praga, astfel că după un drum de peste șase ore, am ajuns în orașul mult visat. Părea liniștit. Eram eu, Petri, muzica care se auzea de peste tot și alți oameni care nu mai contau atunci pentru noi. Am știut de atunci că intuiția nu mă înșelase: Praga este minunată. Recomand să o vezi cel puțin o dată pe timp de noapte, să te lași condus de muzică și lumini. Și partea bună e că pe timp de noapte sunt mai puțini turiști. E un oraș care poate fi văzut la pas, mai ales dacă ești prieten cu mersul pe jos. Și ține minte, Praga nu e orașul în care să mergi cu pantofi cu toc, pentru că o mare parte a orașului e pavat cu piatră cubică.

Primul meu contact cu orașul a fost unul vizual, iar ceea ce mi-a atras atenția a fost multitudinea de contraste. Când spun asta, mă refer în primul rând la faptul că orașul are două părți, una veche și una modernă. Există contrast și între oameni: cei care își permit să dea bani grei pentru mâncare sau pentru trasee cu mașini scumpe și alții, care îngenunchează și cer bani. Praga e despre contraste între artă și kitch și oameni care urmează turma ( îți explic mai jos de ce e așa).

Principalul aspect observabil încă de când pășești pe tărâmurile Cehiei, e arhitectura. Clădirile sunt mari și impunătoare pentru că Praga este unul dintre puținele orașe care nu au fost afectate de Al Doilea Război Mondial. Tot aici poți observa contraste între stilurile arhitecturale: stilul gothic, rămas intact în timpul războiului, se completează cu cel roman, renascentist și baroc, și chiar cu cel modern, cum e spre exemplu Casa Dansatoare.

Centrul, împânzit de cafenele și terase, este și locul unde găsești cele mai căutate atracții ale orașului precum: Turnul Astronomic cu ceas (cu o vechime de peste 600 de ani) sau Vechea Primărie. Vei fi acaparat de ospătarii care te vor invita în restaurantele lor, însă dacă ții la bugetul tău, îndepărtează-te puțin de centru și caută un loc mai puțin turistic în care să mănânci.

img_6719

img_6721

În partea modernă a orașului, găsești Castelul și Biserica St. Vitus. Noi am ales să traversăm Podul Charles și să facem o plimbare până sus la castel pentru că am vrut să avem și o vedere panoramică asupra orașului. Deși sunt imparțială în ceea ce privește religia și biserica, îmi place foarte mult să văd și să intru în biserici. Asta nu ca să mă răcoresc vara, ci pentru că îmi face plăcere să le admir arhitectura în timp ce îmi oferă o stare de liniște interioară. Într-adevăr, biserica asta merită văzută.

dsc05439

Întorcându-ne și pierzându-ne pe străzi, am descoperit unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le-am văzut în Praga: două statui din bronz care urinau pe un bazin de forma Cehiei.

img_6727

Asta a fost chiar la intrarea în muzeul Franz Kafka. Nu știu povestea lor, însă lângă ele există un număr de telefon iar vizitatorii pot trimite un mesaj, urmând ca statuile să “scrie” mesajul în apă. Ajungând într-un parc și văzând oameni care își fac treburile tot la al doilea copac, mă gândeam dacă nu cumva, mai în glumă mai în serios, David Cerny (sculptorul lor), tocmai asta a vrut să transmită, că din cauza consumului rodicat de bere, sunt o nație care merge des la baie. 🙂

Ceva ce mi-a plăcut foarte mult în Praga, au fost artiștii. De la cei care cântau pe străzi la tot felul de instrumente, la pictorii care îți conturau trăsăturile și până la bufonii care toți se îngrijeau să ofere orașului o atmosferă veselă și să îi dea viață. Un lucru este cert, că e zi sau noapte, Praga are suflet.


Cu toate că totul era frumos, eu nu simțeam nimic care să mă facă să spun wow. Asta pentru că pentru mine, un oraș e diferit atunci când mă face să simt ceva. Și aici nu mă refer că îmi oferă ceva de văzut. Vreau să simt acolo în piept că mișcă ceva, că îmi oferă emoții. Dar toate sentimentele astea le-am găsit a doua zi, la zidul construit în amintirea lui John Lennon.

img_6331 Și pentru că tot vorbeam mai sus de artișit, unul interpreta melodia Imagine, de John Lennon. Ăsta a fost momentul în care ne-am așezat pe jos și l-am ascultat în timp ce citeam mesajele de pe zid. Vedeam cum oamenii vin, își ridică un picior, își pun un zâmbet fals pe față sau fac semnul de pace, fac poze cu zidul și pleacă. Oare atât înseamnă un oraș pentru unii? Să vii, să îți faci poze cu tot ce îți recomandă Trip Advisor și apoi să pleci către următoarea destinație? Cred că nu are nici un sens să îți mai spun că aproape nimeni nu a aruncat un ochi catre băiatul care cânta acolo. Vezi? Aici e diferența aia subtilă între un turist care vine să vadă ce are de văzut și un călător care trăiește și decoperă orașul prin propriile simțuri. Zidul colorat a fost un simbol important al revoluției împotriva regimului comunist de la sfârșitul anului 1980 și continuă să reprezinte un simbol al libertății, al păcii și al tinereții. Pentru mine, el este cea mai frumoasă amintire din Praga.

Podul Charles, considerat ca fiind cel mai frumos din lume, este și supraaglomerat. Făcând abstracție de statuile făcătoare de minuni la care oamenii aleargă să le atingă și pe lângă minunatele lacăte încuiate în numele iubirii, el oferă o vedere minunată asupra orașului. Tot el este și podul pe care artiștii își exprimă sentimentele însă partea mai puțin plăcută este că e plin de cerșetori, mai mulți decât am văzut în ultimele 5 luni.

 

Cu toate astea, Praga îți oferă tot ce îți dorești. Indiferent de muzica pe care o preferi, jazz, rock, Mozart sau vrei doar să te relaxezi în parc, în Praga găsești orice. Când spun orice, mă refer inclusiv la câteva persoane din centru care îți pot oferi și droguri, femei sau orice altceva.

Plimbarea noastră din oraș s-a terminat cu un mare apetit de mâncare, însă pentru că mâncarea lor tradițională conține multă carne, am ales ceva netradițional și ieftin, un supermarket. La desert însă, nu am spus pas, așa că am făcut o oprire la gelateria PURO, unde gelato a fost 99 % ca cea din Italia: super bună. Noi am ales gelato cu lavandă și busuioc. Neapărat trebuie să le încerci!

img_6609
Ceva diferit a fost Kofola, băutura lor asemănătoare cu Coca-Cola. Tot la capitolul mâncare, îți recomand napolitanele lor tipice și uriașe, cu ciocolată.

img_6387
Cele două nopți ni le-am petrecut într-o cameră privată din SKLEP AccommodationSKLEP Accommodation, despre care am scris aici și pe care îl recomand. Am avut inclus și micul dejun, de care am profitat ca să ne săturăm și să plătim cât mai puțin pentru mâncare.

Mă gândesc și acum că probabil am ales prost momentul în care să vizităm orașul, pentru că era sufocat de turiști. Poate Praga nu poate oferi tuturor părți din ea, sau poate turiștii l-au transformat într-un oraș rece, în care eu am văzut multe dar am simțit puțin.

Și cel mai tare m-au supărat oamenii. Nu toți. Ci ăia care mergeau ca oile, odată cu turma, să își lege lacătul de pod, fără să le pese de nimic din jurul lor.

img_6334 Și mai trist a fost atunci când în spatele lor, băiatul chitarist, interpreta Sting-Fields of gold. Dar cine să-l audă? Toți erau prea ocupați cu lacătul ca să-l mai audă. Erau ocupați cu kitch-uri și legende, în timp ce băiatul ăla le încânta auzul. Din nou, m-am așezat lângă el să îl ascult. Eram pierdută în timp și spațiu într-un loc atât de diferit. Eram on fields of gold și probabil mulți nu vor descoperi asta niciodată.

Advertisements

3 thoughts on “De ce Praga NU m-a impresionat

  1. Eu am vizitat Praga pe un ger de crapau pietrele. Ne dadeam jos din masina, vedeam un obiectiv, faceam pozel si ne întorceam in cateva minute inghetati tun. Poate din aceasta cauza nici pe mine nu m-a impresionat, dar eu vreau sa-i mai acord o sansa si sa-l vizitez pe timpul verii 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s