După ce am scris aici despre ceea ce înseamnă să fii un blogger de călătorii, vreau să mai condimentez puțin subiectul, însă de data asta cu 5 secrete din viața unui blogger de călătorii.
Nu mai e un secret că alegem să postăm cele mai reușite fotografii cu cele mai reușite povești, cu cei mai reușiți oameni și câteodată cu cele mai reușite feluri de mâncare. Și totuși, de ce continuăm să facem asta? Păi hai să vedem! Tu de câte ori ai chef să pozezi atunci când ai o zi nasoală? De câte ori vrei să ieși din casă când simți că îți pică cerul în cap? Și de câte ori ai chef să vorbești cu prietenii atunci când simți că nu vrei să vorbești cu nimeni și vrei doar să fii lăsată tu cu tine? Exact asta se întâmplă și în viața unui blogger de călătorii. Mai mult, nimeni nu ar fi interesat să citească despre supărările și probleme noastre pentru că fiecare le are pe ale lui.
Astea fiind spuse, te las să pătrunzi pentru câteva minute în viața unui blogger de călătorii, dincolo de ecrane și de social media.
- Bani pt călătorii
Am ales să încep cu subiectul banilor pentru că banii au reprezentat mereu un subiect palpitant.
Nu știu tu în ce familie ai crescut, însă la mine în casă mama era “contabilă șefă”. Aveam un ditamai caietul în care se scriau intările și ieșirile zilnice, chiar și dacă îi ceream bani pt o gumă de mestecat. Ei, mai mult sau mai puțin așa se întâmplă și în viața noastră, avem un jurnal al cheltuielilor în care notăm zilnic cât și pe ce am cheltuit. Asta e singura modalitate prin care ne putem ține contabilitatea banilor, pentru că atunci când călătorești ai tendința să cheltuiești fără să îți dai seama.
Și totuși, de unde avem bani să călătorim? Cei mai mulți dintre bloggeri nu sunt plătiți ca să călătorească, nici loz în plic norocos nu au prins. Așa că fie călătoresc având un alt loc de muncă care să le aducă un venit, fie călătoresc din economii. Alții, pot într-adevăr să primească sponsorizări, să organizeze grupuri de călători cărora să le fie ghid, astfel trăind de pe urma blogging-ului. Aici depinde foarte mult de fiecare în parte, de principiile fiecăruia și de dorințele fiecăruia.
2. Depresie și anxietate
Zile în care habar nu mai ai ce să faci cu viața ta, parcă nimic nu mai are rost și parcă nici locul de muncă nu e unul satisfăcător? Și noi le avem.
Rețelele de socializare, site-urile web și de media, au în general miliarde de abonați. Cum să ne facem vocea auzită? Ce să mai scriem ca să ne facem auziți? Ce vreau cititorii să afle de la noi? Oare nu ar fi mai bine dacă nu ar mai trebui să scriem despre călătorii și am ține totul pentru noi? Sunt doar câteva dintre întrebările cu care ne confruntăm destul de des.
Gândurile sau poate chiar mai rău, depresia, pot să pălească și în Țările Calde și nici măcar marea sau soarele să ți se mai pară interesante. Pentru că depresia nu ține cont de nuci de cocos, de plaje exotice și de alte frumuseți cu care încercăm să ne ținem mințile ocupate, ca să nu lăsăm vocea din capul nostru să se facă auzită.
3. Comunitatea de bloggeri
Dacă sunt recunoscătoare pentru un lucru pe care l-am gâștigat de-a lungul celor 3 ani de blogging, acela este mulțimea de prieteni pe care mi i-am făcut. Fie că sunt și ei bloggeri, cu care am făcut schimb de experiențe și idei, am împărțit cafele sau chiar am călătorit împreună, fie că sunt doar călători care m-au abordat pentru sfaturi, am legat prietenii și amintiri frumoase.
Însă ideea de apartenență la o comunitate sună ideal și este cam departe de realitate. Există multă copiere și invidie în lumea online. Spre exemplu, unii petrec săptămâni în șir dacă nu chiar luni să pun cap-coadă ghiduri și informații prețioase pe care tu, ca și călător, le poți avea pentru o sumă modică. Și ce se întâmplă dacă peste noapte apare concurența care promite același curs, însă gratuit?
4. Renunțăm
Pentru că în viață nu le putem avea pe toate, câteodată trebuie să renunțăm sau să prioritizăm.
Fie că renunțăm la mâncatul în oraș pentru a economisi și a ne plăti o jumătate de zi de călătorit, fie că renunțăm la garderobe frumos colorate în favoarea tricourilor și hainelor comode, renunțăm. De cele mai multe ori renunțăm să ne vedem prietenii, și acum nu mă refer la cei cunoscuți prin călătorii, ci mă refer la cei din copilărie cu care ne-am cățărat prin copaci, sau la cei cu care mergem la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Renunțăm la familie, pe care o luăm de bună și știm că va fi mereu acolo pentru noi, chiar dacă de cele mai multe ori adormim cu ea în gând.
Și renunțatul ăsta, de cele mai multe ori nu e o treabă ușoară. E despre cântărit și analizat ce vrem cu adevărat, ce contează pentru noi și ce ne face să ne simțim împliniți.
5. Iarba e mai verde la vecini
Aș putea spune că mulți dintre noi suferim de FOMO (fear of missing out) sau cu alte cuvinte, teama de a nu pierde ceva, de obicei despre un eveniment care se întâmplă altundeva sau despre lucruri scrise pe rețelele sociale.
Trăim în era digitală în care fotografiile au ajuns să aibă drept de veto. Dacă vedem că restaurantul X a postat o farfurie cu mâncare aranjată frumos, alegem să mâncăm acolo. Dacă vedem că apele din Bali sunt mai albastre decât cele din Grecia, intrăm rapid pe Skyscanner să căutăm bilete de avion spre Bali.
Această teamă de a nu pierde ceva și dorință de a vedea și de a avea tot mai mult este un sentiment real, cu efecte adverse dure pe termen lung.
Ne vom mulțumi, oare, cu ceea ce avem, în loc să ne agățăm de teama că am putea scăpa printre degete ceva mult mai bun?