Site icon I Believe in Traveling

Aventura din Sumatra: Bukit Lawang și urangutanii săi

Oare câtă lume se gândește să adauge o experiență cu urangutanii în Sumatra în planurile de vacanță? Mai multe despre primele impresii din Indonezia găsești chiar aici.

Dinainte să plecăm de acasă am stat și m-am tot documentat cu privire la activitățile pe care le-am putea face în Indonezia. Așa am ajuns să dau peste Sumatra Jungle Adventure, o echipă tânără care promitea să ne ofere o experiență de neuitat,  în junglă. Am intrat în legatură cu ei și după câteva schimburi de e-mail-uri am ajuns la înțelegerea că ne vor aștepta la aeroport (85 de km față de junglă), ne oferă o noapte de cazare și o zi petrecută în junglă care include și un picnic.

Deși nu îi cunoscusem personal pe băieți, le-am simțit pasiunea pentru ceea ce fac încă de la început.

După ce am ajuns în aeroport și am fost preluați de un membru al echipei, am realizat cât de norocoși am fost că ne-au ajutat cu transportul pentru că toată lumea se îmbulzea la noi oferindu-ne tot felul de servicii. Dacă până acum spuneam că traficul din Albania îi cel mai groaznic pe care l-am văzut, cel din Indonezia îl întrece cu mult. Cel puțin cel din nordul Sumatrei. Semafoare și treceri de pietoni? Cred că pot fi numărate pe degetele de la o mână. La un moment dat, am fost destul de panicată și mi se părea că fiecare manevră putea fi una fatală. Spre exemplu, am văzut un șofer care își ținea una din mâini afară și avea o bâtă în ea. Na, așa își făcea loc în trafic.

Drumul

Am avut de parcurs un drum de 85 de km pe care l-am făcut în 6 ore și care părea absolut interminabil. Pe lângă gropi, nu există 15 secunde de liniște. Se apasă pe claxon ca și cum te-ai uita în oglinda retrovizoare. Autobuzele nu au aer condiționat, circulă cu geamurile și ușile deschise și de obicei îs atât de pline că oamenii se mai țin și în brațe. Așa că da, am fost chiar norocoși că noi am avut o mașină privată, cu care ne-am simțit în siguranță.

După manevre dubioase, claxoane și gropi, am ajuns în sfârșit în Bukit Lawang, ultimul sat înainte de junglă. Eram pe drumuri încă de dimineață, obosiți și plouați, așa că abia am așteptat să ajungem în cameră, să facem un duș și să dormim.

Însă înainte de asta, am făcut cunoștință cu băieții care s-au ocupat de noi, am luat cina împreună, am cântat și le-am ascultat poveștile și curiozitățile. Despre România a auzit doar unul singur, știa că filmul Six Bullets a fost filmat la noi în țară. Mulți dintre ei cântau la chitară și își adaptau melodiile cu versuri legate de junglă. Am simțit de la început câtă fericire zace în ei.  Oamenii ăștia n-au nici apă caldă și câteodată au doar trei pereți care să-i înconjoare. Seara petrecută cu ei a fost o scurtă introducere în viața și cultura din junglă.

Unde găsești urangutani?

Ni s-a spus că în prezent, urangutanii trăiesc doar în  Borneo sau Sumatra și din păcate, în Nordul Sumatrei se mai găsesc doar 6500 de urangutani. Am aflat și de Mina, o femelă urangutan care nu este mereu prietenoasă și care a atacat până acum peste 70 de persoane.

Satul Bukit Lawang este situat la intrare în Gunung Leuser National Park, parc care are 1.094.962 de hectare. El găzduiește 265 de specii de păsări, 90 de specii de reptile și 35 de specii de amfibieni. Printre astea se numără: urangutani, Tigrul Sumatran, elefanți, Thomas Leaf Monkey,  Silver Leaf Monkey, etc. Parcul este și fericitul deținător a 3500 de specii de plante.

Cazarea

Când am ajuns în cameră am constatat că dușul nu avea apă caldă, ca na, eram în junglă. Însă temperaturile foarte ridicate făceau ca apa rece să nu fie tocmai rece. Am dormit într-unul dintre cele mai misto locuri din viața mea. Dormitorul nostru avea un balcon suspendat pe care era un hamac din care puteai admira frumusețea de peste apă: jungla.  Dedesubtul nostru curgea apa pe care unii făceau rafting, alții își spălau rufele. De partea cealaltă a apei era jungla: verde, sălbatică și crudă. Așa a ajuns să nu mai conteze deloc nici că nu aveam  apă caldă, nici că nu aveam conexiune la internet. Am avut una dintre cele mai frumoase priveliști.


Aventura noastră a inclus un ghid privat care vorbea engleză foarte bine și știa foate multe detalii despre junglă. Împreună cu el am mers  la câteva tarabe locale de unde ne-a cumpărat câte ceva:  ananas, mangustine, mandarine, banane , orez, chiftele de soya, etc.

Despre prețuri

În Bukit Lawang, prețurile sunt cam așa: o sticlă de apă de 1,5 litri costă 1,5 lei, 4 lei costă un ananas, 20 de lei o camera privată cu pat de 2 persoane și baie proprie.
De când am pornit spre junglă  căldura a fost cel mai mare inamic al nostru. Umiditatea din aer te făcea să fii ud în mai puțin de 10 secunde. La un moment dat am dat peste o plantație de copaci interesanți, din care se colecta ceva ce semăna cu laptele. Așa am aflat de la ghidul nostru că aceia sunt arborii de cauciuc, iar seva secretata de aceștia se tranformă in cauciuc.

Marea întâlnire

Nu după multă vreme de mers prin noroi și frunze am vazut și primul urangutan, un mascul imens. Am aflat și că practic, denumirea de urangutan este compusă din două cuvinte: urang care înseamnă om și hutan care înseamnă junglă. Așa că urangutan înseamnă om al junglei. Am stat câteva minute să îi analizăm comportamentul și să ne minunăm cât de asemnător este în comportament cu omul: se scărpina în cap, își freca ochii, își privea unghiile, etc. Am fost surprinși de culoarea lor ,un roșu aprins,de  mâinile și picioarele lor uriașe și de calmul lui pentru că nu părea deloc deranjat de prezența noastră, chiar dacă ne-am apropiat puțin de el să îl pozăm.


Următorul întâlnit a fost o maimuță Thomas, nume dat dupa numele celui care le-a descoperit. Am auzit-o printre crengi și am făcut-o să vină spre noi cand am umblat la rucsacii noștri. Când maimuțele aud sunteul de rucsac vin după sunet, știind că urmează să primească mâncare. Ne-am împrieetenit repede cu ea și am și hrănit-o din palmă sau direct în gură, cu banane.



Pe măsură ce ne aventuram mai adânc în junglă, drumul devenea tot mai noroios, dar aerul devenea mai respirabil. Însă am fost asaltați de al doilea inamic: țânțarii. Dacă mergi în junglă trebuie să te protejezi de țânțari! Eu am uitat să o fac și după o săptămână încă mai aveam înțepături pe mine!

Am umblat pe drumuri nebătătorite, pe care ghidul nostru tocmai ne făcea cărare cu o macetă, am sărit peste mlaștini, am traversat râuri, am alunecat de câteva ori dar în sfârșit am ajuns într-o zonă mai liniștită unde ne-am oprit să mâncăm. Ne-am  improvizat  o masă din frunze și am mâncat așa, transpirați, pișcați de țânțari, uzi și murdari.

Cu toate astea, am avut un picnic unic cu mâncare delicioasă: multe fructe, orez, chiftele de soya. Pentru că totuși, eram în junglă, lângă noi a apărut și o maimuță Pigtail (debumirea vine de la coada asemanatoare cu cea a unui porc), care de multe ori devenea nervoasă că primea doar coji de fructe de la noi. Pentru că am hrănit-o, s-a ținut după noi aproape tot drumul, până am ieșit din junglă. Apropo, aici am aflat că maimuțele se simt amenințate de praștie și o iau la fugă cand o văd. Obiectele care zboară din praștie au o viteză prea mare chiar și pentrru reflexele lor foarte rapide și astfel nu se pot feri la timp.



Pentru întoarcerea în sat puteam alege să facem rafting sau să ne plimbăm. Noi am ales să ne plimbăm.

În loc de concluzie

Aventura cu urangutanii a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit în prima săptămână de când am ajuns în Indonezia. Natura, faptul că am fost o zi în junglă având și posibilitatea să ne apropiem foarte tare de câteva animale sălbatice, sunt experiențe memorabile, diferite de ce vezi la ZOO pentru că în junglă animalele nu sunt exploatate, ele trăiesc liber, în mediul lor natural. Sumatra Jungle Adventure ne-au oferit o experiență pe care o recomand tuturor.