Atunci când plouă, există categorii de oameni: cei care iau ploaia ca scuză și își amână planuri și cei pentru care ploaia e doar o stare a vremii. Eu fac parte din a doua categorie, mai ales după 2 ani trăiți în Vietnam în care am văzut mai multă ploaie decât soare.
Amplasat la poalele Alpilor, Könignssee este un exemplu al frumuseții naturale a Germaniei și al curățeniei că deh, ești în Germania. Localnicii, vizitatorii și nobilii deopotrivă au profitat de natura ulitoare din jurul lacului, folosindu-l pentru a se relaxa, a-și încărca bateriile, iar în vremurile anterioare pentru a vâna. Până la moartea sa, în 1912, timp de aproape 25 de ani, prințul regent Luitpold al Bavariei a organizat aici excursii de vânătoare.
Era Septembrie cu mult soare, un fel de vară prelungită când ne-am hotărât că mâine, cu orice preț, mergem la Königssee despre care am văzut eu niște poze frumoase și convingătoare. Doar că mâine, domnul Soare s-a decis să nu își mai facă simțită prezența, ci nori grei, încărcați cu ploaie planau deasupra noastră. “Să mergem, să nu mergem. Să mergem, să nu mergem.” Erau gândurile care-mi treceau prin cap în timp ce mă uitam pe fereastra casei. “Gata, mergem!”. Am decis să plecăm totuși spre Königssee, în Sud Estul Germaniei, în Parcul Național Berchtesgaden, nu înainte să smulg de pe cuier pălăria mea vietnameză care urma sa-mi devină cel mai bun prieten pentru o zi.
După o călătorie de o oră jumătate cu mașina, în care mă uitam la ștergătoarele care deja mă amețeau și speram să se oprească ploaia până ajungem, am ajuns în Schonau a. Königssee, localitatea din care începeau tururile cu barca spre aventura noastră și unde ne-am parcat mașina. Ah, parcarea se plătește, să nu faci cum am făcut noi!
Până în acel moment, singurul avantaj al ploii era că asta însemna mai puțin turiști (teoretic), și mai multe fotografii frumoase. Mi-am pus pălăria pe cap și am pornit cu pași rapizi spre portul în care bărcile electrice își așteptau turiștii. Trebuie să știi că există 2 tipuri de bilete adică două opriri: primul până în St. Bartholomä și care nu mai știu cât costă, și al doilea, până în Salet și costă 19 euro dus-întors. Cu cel de-al doilea bilet poți coborî atât în prima cât și în a doua stație. Dacă vrei să faci și tu așa fotografii frumoase cum am făcut eu îți recomand să îți cumperi bilet până în Salet pentru că acolo începe adevărata frumusețe și drumeție.
Odată ce ne-am ocupat locurile din barcă, la fereastră, am și găsit răspuns întrebării mele, dacă a meritat să ne pornim la drum prin ploaie iar răspunsul a fost un mare și categoric DA. Așa că iată câteva motive pentru care îți recomand să ajungi și tu aici dacă ești în apropiere de Salzburg:
1. Drumeții- plimbări lungi prin natură.
Sigur, tu decizi cât și pe unde vrei să te plimbi, însă așa cum scriam și mai sus, continuă-ți călătoria cu barca până în Salet. De aici, spre dreapta, la doar 20 de minute de mers ajungi la Obersee, o frumusețe de lac. Oh, și ce bine că am prins ploaie că am reușit să fac niște cadre fără să fiu nevoită să rog turiștii să nu-mi stea în față.
De la capătul sudic al Obersee, după o plimbare de vreo 30 de minute, ajungi la cascada Röthbach, aflată la 470m fiind cea mai înaltă cascadă din Germania. Datorită locației sale în parcul național și modului destul de complicat de a ajunge acolo, Cascada Röthbach a fost cruțată de masele turistice până în prezent și este încă un spectacolul natural curat.
Drumețiile nu se termină aici, dacă ești fizic pregătită și curajoasă, ce zici de ceva mai provocator, cum ar fi o super piscină naturală deasupra munților? Detalii prea multe despre cum se ajunge aici nu găsești la fața locului, zona fiind considerată periculoasă. Însă știm prea bine că noi, românii, suntem curajoși și ne plac lucrurile interzise. Așa ca din parcarea în care ai lăsat mașina, în Schonau a. Königssee, mergi pe jos spre Malerwinkel, o plimbare destul de ușoară pentru început. Spre final, lucrurile se îngreunează pentru vreo 20 de minute până ajungi sus, într-o zonă din care te poți bucura de o priveliște panoramică. De aici, ia-o spre Rabenwald sau Rabenstein, timp de vreo 30 de minute de urcare nu tocmai ușoară. Apoi urmează partea cu adevărat aventuroasă, printr-un traseu nemarcat pentru alte 45 de minute până să ajungi la piscină.
Pentru că orice lucru are și o parte mai puțin plăcută, aici intervine partea neplăcută a ploii, iar noi nu am reușit să ajungem la cascadă. Cu toate astea, las aici 2 fotografii pe care le-am furat de pe rețelele de socializare și pentru care mă voi întoarce cândva aici.
În prima oprire, cea din St. Bartholoma poți vizita biserica Sf. Bartholomeu, poți să te relaxezi la un picnic sau te poți aventura în câteva plimbări.
2. Plimbări cu barca pe lac
… un lac albastru și câteodată verde, liniștit, în care poți asculta natura și poveștile ghidului care te însoțește pe barcă. Din păcate ghidul vorbea doar germană, chiar dacă mai mulți de jumătate din călători eram străini. E destul de trist, mai ales că nici biletul nu a fost unul ieftin. Dar cine știe, poate tocmai asta-i frumusețea locului, să își păstreze autenticitatea lingvistică.
Cu toate astea, punctul culminant al călătoriei cu barca a fost momentul în care barca a încetinit, liniștea s-a lăsat peste barca noastră iar ghidul a cântat la trompeta o melodie care de îndată ce-a ieșit din trompetă s-a lovit de stânci iar apoi s-a întors la sursa ei sub formă de ecou întors din pereții muntelui.
3. Königssee = natură
Königssee îți oferă șansa să nu faci nimic special dar în același timp să simți că faci multe. Plimbările lungi, observarea vacilor care pasc și uneori își mai întorc capul spre turiștii curioși sau a rațelor de pe lac care se apropie de ponton de fiecare dată când cineva vrea să le hrănească sunt câteva dintre activitățile pe care le poți face aici.
Spre sfârșit, ne-am oprit câteva minute la un restaurant unde am mâncat câte-o prăjitură cu mac și unde am schimbat 2-3 vorbe cu o tanti din România care lucra acolo de peste 25 de ani și care era tare mândră de locul în care lucrează.
Dacă tot ești în zonă, s-ar putea să te intereseze și o vizită în Hallstatt, un oraș atât de frumos încât chinezii și-au făcut unu la fel, în China.
Cu toate că ploaia a continuat să cadă toată ziua, eu am fost cu gura până la urechi pe tot parcursul aventurii noastre și cred că tocmai plimările noastre pe ploaie și micile opriri să culegem mure au făcut ca ziua asta să fie una specială. De ce mi-a plăcut? Pentru modul în care m-a deconectat, chiar și doar pentru câteva ore, de la gândurile care mi se învârteau în cap ca o morișcă.