Mirela Leoni, sau ExTraViTa, cum o știe internetul, are al doilea cel mai citit blog de călătorii în România. Ea călătorește, în majoritatea timpului, singură.
Cel mai mult îmi place sinceritatea ei și cum spune lucrurilor pe nume. Care au fost temerile ei? Ce a învățat de-a lungul timpului? Și cum e să călătorești singură, prin lumea mare? Sunt doar câteva întrebări cărora le vom afla răspunsul mai jos.
1. Ca să te cunoaștem mai bine, spune-ne câteva cuvinte despre tine și despre proiectul tău www.extravita.ro
Am o poveste destul de banală. Am făcut un liceu și o facultate care nu mi se potriveau și am tot încercat să îmi găsesc locul. Am făcut carieră în Multinațională, crezând că o să fiu fericită dacă voi fi manager de Multinațională. Însă nu eram fericită, deschisesem blogul și la un moment dat (după 10 ani petrecuți în Multinațională și cu o poziția de Head of Media la una dintre cele mai mari companii din România, cu beneficii pe măsură) mi-am spus: fie ce o fi și dacă ajung să spăl pe jos, măcar să fie la o terasă undeva la plajă, să stau în aer liber.
Și de atunci am început să mă caut pe mine, cea care eram înainte de toată condiționarea dată de educația clasică de la noi, de sistemul de învățământ, de meteahna de a face ceva că „așa trebuie’’ „așa se face’’, „așa vei fi fericită’’. Am plecat în căutarea fericirii, renunțând la confort, am avut suișuri și coborâșuri, dar nu regret o clipă schimbarea, ci că nu am avut curajul de a face lucruri și mai „nebunești’’ din spirit de conservare. Îl am și încă este înrădăcinat adânc, dar ușor, ușor scap și de asta.
Am lucrat la proiecte dedicate comunității de bloggeri (Superblog) și așa mi-a venit ideea să deschid și eu blog, dar primii ani am scris în weekenduri, vedeam blogul ca pe un hobby. Ulterior, a devenit mai mult.
2. Blogul tău, extravita.ro este printre cele mai citite bloguri de călătorii din România. Cum te face asta să te simți știind că ai atât de mulți oameni care te privesc?
Cea mai mare emoție legată de blog a fost atunci când am publicat primul articol. La început ai așa o teamă de a ieși în față, te gândești la critică etc. Dacă nu ai explicat bine, dacă nu ai scris tot astfel încât să fie un articol util? Am meteahna asta de a scrie tot, așa că am foarte multe articole imposibil de lungi.
Mai țin minte prima zi în care am avut peste 1000 de cititori. Am fost în al nouălea cer. Ulterior, se schimbă lucrurile. Mai ales că am de exemplu articole la lucrez mult, uneori zile întregi, articole lungi, frumoase. Și vezi că acel articol a avut 400 de citiri în prima zi. Și postezi ceva la care ai lucrat jumătate de oră și ai 7000 de accesări (tot în prima zi). Unii din acest motiv cred că încep să scrie totul „ușor’’ scurt. Însă cititorii fideli sunt cei care așteaptă aceste articole. Totodată, acestea au multe accesări ulterior și este un sentiment nemaipomenit ca la doi trei ani după ce ai scris ceva să îți trimită cineva un mesaj că l-ai ajutat să aibă o vacanță mai frumoasă, sau i-ai redeșteptat anumite amintiri.
Cea mai mare satisfacție o am însă atunci când oameni (în general femei) care călătoresc singure îmi scriu că datorită articolelor mele au avut și ele curajul să facă acest lucru, pe care îș doreau de mult timp dar se simțeau „ciudat’’. Că le-am dat încredere și au făcut ceva nemaipomenit pentru ele, că au ieșit din „ce se cade’’ și s-au eliberat. Deci nu mă simt într-un fel în funcție de numărul de cititori, ci cele mai mari satisfacții legate de scris le am atunci când am răspunsuri de acest fel. Mai ales că am multe proiecte, extravita.ro este numai unul dintre ele.
3. Pe lângă călătorii, ce alte pasiuni mai ai? Ce-ți place să faci în timpul liber?
Scuba diving. Anul trecut am luat și certificatul PADI Advanced Open Waters și vreau să devin cât mai curând Masterdiver. Îmi place să citesc, să explorez cât mai mult, să fac drumeții. Sunt activă și dacă am o perioadă în care fac mai puțină mișcare, îmi afectează productivitatea pe toate planurile.
4. Care au fost 3 dintre cele mai impresionante locuri în care ai ajuns până acum și la care te gândești cu mare drag?
Este greu să aleg trei. Dar iubesc Cuba, pentru că acolo am descoperit libertatea, a fost prima mea călătorie mare singură, m-am mișcat prin țară, fără prea multe planuri dinainte, totul a mers șnur, mi-am făcut mulți prieteni, am simțit că sunt eu. Cuba are ceva special, muzica, solidaritatea, energia.
După, doresc mult să revin în Indonezia. Am stat o lună singură, am ajuns în destul de multe locuri, am urcat noaptea pe vulcani fără ghizi, să văd câte un răsărit magnific, am făcut snorkeling în cele mai frumoase recifuri de corali, am vizitat temple străvechi, am înotat cu rechini, iar oamenii sunt minunați. Am ajuns în multe locuri din afara rutei turistice și am avut nevoie de ajutor, mi-am făcut la fel mulți prieteni, am ajuns invitat de onoare la un carnaval și la o nuntă tradițional. A fost magnific, ca un vis.
Ar mai fi Kerala și Sri Lanka. Cele două seamănă în multe privințe. Ayurveda, vegetația luxuriantă, oamenii foarte calmi, culoarea, oceanul, plajele magnifice. În rest iubesc Italia și Grecia, în care ajung în fiecare an, pe ele le las deoparte, că sunt „baza’’. Dar sunt atașată și de insulele Azore, unde am ajuns deja de două ori și mai vreau.
5. Dintre cele 3 de mai sus, dă-ne un pont local, insight, despre una dintre ele.
Pentru orice călătorie pe cont propriu: nu planificați absolut tot dinainte. Planificați numai prima parte, să aveți un confort până ce vă acomodați cu locul respectiv. După, mergeți unde vedeți cu ochii. Glumesc, unde simțiți. Pentru că veți întâlni localnici, alți călători și veți vedea că există locuri mult mai frumoase decât cele foarte promovate.
Pentru a avea o experiență total fantastică, fiți cât mai flexibili. De exemplu, din Yogyakarta (insula Java, Indonezia) aveam bilet de avion spre Bali, unde intenționam să stau trei săptămâni. Ei bine, am întâlnit două fete care mi-au dat alte idei. Așa că am luat transportul local spre Jepara, de unde am luat un feribot local spre arhipelagul Karimunjawa, un loc absolut de vis. De acolo am mers spre vulcanul Bromo, după la Ijen și până la urmă am ajuns și în Bali, cu feribotul. Am stat numai opt nopți dar tot am stat în trei locuri, am umblat mult. Nu am avut cazări rezervate, nimic, găseam în maxim 15 minute la fața locului.
Așa am descoperit că dacă călătorești cu buget redus și independent, este mai simplu și mai rapid să găsești cazare la fața locului, decât să cauți adresa locului unde ai rezervat. Pur și simplu afli cam cât este cazarea într-un loc (de la alți călători), cobori undeva unde sunt concentrate mai multe pensiuni, hosteluri etc și acolo bați din poartă în poartă.
Nu mi-a luat niciodată mai mult de 10 minute să găsesc ceva plăcut, desigur știam cam la ce mă puteam aștepta și am mers după instinct. De fapt, am ales atunci mereu primul loc unde am ajuns și s-a dovedit că am ales senzațional. Adică m-am întâlnit cu alți călători care nu erau mulțumiți de cazările lor, unde stăteam eu era și mai ieftin și mai frumos și i-am ‘’mutat’’ în pensiunile unde stăteam.
Efectiv, când ești relaxat și ai încredere că o să se aranjeze lucrurile, așa se și întâmplă. Chiar cred că dacă alergi după nu știu câți iepuri (tot încerci să găsești ceva „și mai bun’’ etc, pierzi și timp și nici nu găsești ceva fantastic, ba mai poți avea surpriza să pierzi și ceea ce găsisei).
Altfel stă situația atunci când vrei să stai la un hotel fabulos. De obicei este bine ca la acestea să rezervi din timp. Am stat atât la hoteluri fantastice și renumite, cât și la pensiuni modeste sau hosteluri în călătoriile mele și mi-au plăcut toate experiențele, fiecare are ceva ce nu găsești dincolo.
6. Cum îți alegi următoarea destinație în care să mergi? Ce te inspira?
În principal doresc să ajung în toată lumea. Am multe locuri care mă „cheamă’’ sau în care doresc să explorez mai mult, să văd mai mult dintr-o destinație. Și atunci când am o sumă de bani disponibilă, mă uit pe bilete, pe opțiuni și aleg ceva.
În general excursiile mele au fost destul de spontane. Nu am „rumegat’’ prea mult înainte de orice călătorie, a fost punct ochit punct lovit. Nu țin să „bifez’’ cât mai multe locuri, ci să am experiențe plăcute. Așa că aș reveni cu plăcere în anumite țări, să văd mai multe locuri, regiuni, chiar dacă aș putea să adun mai multe țări. De aceea am mers foarte des în Italia, Grecia, am stat două săptămâni și un pic în Hong Kong etc. Hong Kong are peste 250 de insule și o parte mare continentală, nu cunoști cu adevărat regiunea nici dacă stai peste o lună acolo, de aceea doresc să revin și acolo. Mi-a plăcut enorm Hong Kong-ul. De fapt, mi-a plăcut aproape peste tot.
7. Știu că tu călătorești singură, ceea ce este pentru mulți dintre noi un motiv întemeiat să ne amânăm planurile până când ne gasim „perechea”. Ai avut vreun moment pe care l-ai considerat dificil sau inconfortabil?
Călătorind singură m-am descoperit. Atunci când ești mereu în societate, fără să vrei te modelezi să răspunzi așteptărilor celor din jur. Atunci când ești singură undeva, ești doar tu. Plus că poți face ce ai chef în orice moment. Nu călătorești după planuri, la ora asta trebuie să facem asta etc. Nu dezamăgești pe nimeni dacă ai chef să faci cu totul altceva decât plănuiseți. Dacă te sucești la 180 de grade. Parcă toată lumea este a ta.
Plus că vei cunoaște mulți alți călători, vei învăța multe, vei avea mai multă încredere în tine. Am cunoscut și femei care erau căsătorite și tot călătoreau o dată pe an singure.
Este o solidaritate între fetele și femeile care călătoresc singure. Se ajută, te conectezi imediat bineînțeles cu oamenii cu care rezonezi. Dacă cumva nu îți găsești locul, vei învăța că există un loc și pentru tine. Este minunat.
Nimeni nu ar trebui să amâne lucrurile pe care dorește să le facă pentru că nu are cu cine să meargă. Este mai greu prima oară, ca și cum plonjezi în apă rece fără să știi cât este de adâncă. Iar odată aflată în apă, te întrebi: asta era tot? Dar este atât de bine. De ce am avut atâtea îndoieli?
8. Ai fost vreodată dezamăgită de vreun loc, atitudine, comportament în călătoriile tale?
Da, am fost dezamăgită în Georgia. Au fost și multe lucruri frumoase, am întâlnit și oameni senzaționali, m-am bucurat de multe acolo. Însă nu a fost deloc ceea ce mă așteptam. Aveam așteptări la cer și asta este o greșeală. În principal. Georgia a invitat în Press Tripuri mulți jurnaliști, bloggeri, televiziuni. Numai de la noi câteva zeci, de mai multe ori. Deci au avut multă promovare. Și s-a umplut internetul de păreri numai pozitive. În plus, este o destinație accesibilă și atunci desigur că ai acolo mai mult decât în alte părți și asta a mai influențat în a arăta numai ce este frumos, în cazul altora.
Însă o excursie de grup este diferită de o excursie individuală, mai ales dacă ești fată. Într-un Press Trip, sau o excursie de grup, vezi numai ceea ce este frumos și destinația poate părea fabuloasă cu totul. Desigur că situația ideală este când ai o excursie minunată și vezi numai ceea ce este frumos, de aceea în Georgia am ajuns să cumpăr 4 excursii organizate, pentru a explora diferite regiuni, deși în alte locuri merg singură de colo colo.
Au fost minunate toate excursiile, de aceea spun că organizat este altfel. Însă atunci când mergi singur, ai parte și de bune și de rele. Relele, călătorind singură, au fost cu mult mai multe decât m-am așteptat citind părerile altora. Mai ales că mulți nici nu scriu că au fost în Press Trip (țin mult la acest aspect atunci când intenționez să călătoresc singură undeva de aceea am fost și singură, pe banii mei în absolut fiecare destinație unde am fost și în Press Trip, notând la fiecare experiență ce fel de excursie a fost). Pentru că dacă tu citești părerea cuiva și articolul este scris ca și cum a fost o excursie individuală, sau solo și te apuci să mergi undeva fără să iei seama la ce lucruri trebuie să eviți (pentru că evident la excursiile organizate nu te lovești de nimic rău, totul este minunat știu asta și îmi place acest aspect, nu asta este problema, ci lipsa de transparență).
Cred că cei care călătoresc singuri și independent trebuie să caute articolele celor care au călătorit singuri și independent undeva, pentru a avea o imagine reală și evident o experiență plăcută.
9. Poți să ne impărtășești o lecție importantă pe care ai învățat-o în călătoriile tale și care te-a ajutat să fii un om puțin mai bun decât erai inainte să călătorești?
Să fiu calmă și cu inima deschisă. Să mă adaptez la țara respectivă, să nu am preconcepții și așteptări ca oamenii să fie în vreun fel, ci doar să mă adaptez. Când am fost în această stare, să caut să văd frumosul, să mă bucur, calmă, totul a mers șnur (dacă am ascultat și instinctul, că uneori nu l-am ascultat, m-am luat după ce făceau alții și a ieșit mai prost). Când m-am lăsat cuprinsă de anxietatea altora, sau am răspuns la provocări (când ai un „bully’’ pe lângă), a ieșit ceva prost, de la faptul că am reacționat greșit.
Nervii, supărarea nu aduc niciodată ceva bun. Sunt oameni care caută să te enerveze, trebuie să îi ignori. Să îi ții cât mai departe. Să nu încerci să le demonstrezi că greșesc pentru că ușor, ușor le preiei starea (am o empatie foarte mare) și după reacționezi greșit și ai regrete, că efectiv nu ești tu așa, nu așa vrei să fii, chiar dacă îți faci dreptate.
Nu înseamnă că nu lupt pentru mine, desigur, dar îmi aleg cu mare grijă luptele, fac mari eforturi să nu îmi consum energia și să mă încarc negativ pentru diferite lucruri care nu îmi aduc nimic bun, indiferent că am demonstrat că am avut dreptate sau nu.
Uneori, cel mai eficient și util este să lași de la tine. Lupta cea mai mare este cu noi, să ajungem în starea în care putem să realizăm multe, să ne învingem slăbiciunile, nu să le hrănim și fără rost. Am devenit mai încrezătoare în mine, în instinctele mele că efectiv nu le mai poți ignora după ce vezi negru pe alb că funcționează.
10. Care a fost un moment în care te-ai simți „picată din cer” și ai făcut/spus vreo boacănă?
În general nu am făcut boacăne prea mari. Boacăne da, dar dintre cele de care îți aduci aminte și râzi, sau cel puțin de care eu îmi aduc aminte și râd, nu văd orice ca pe o tragedie, dacă nu sunt consecințe grave. Am mai încercat să intru peste șofer în mijloacele de transport în comun din Malaysia, că era „invers’’ decât la noi și m-au întrebat șoferii de ce încerc să intru peste ei, Sau când am aruncat țigara (am fumat „on and off’’ destul timp) în pilaful făcut la ceaun peste foc, în loc de un foc, la o adunare, de a sărit toată lumea să caute obiectul nedorit.
Sau în Baku, când am cerut ajutorul oamenilor de ordine că nu îmi mergea cardul la metrou, ei studiind cardul, fiind foarte nedumeriți dar lăsându-mă să trec ca să descopăr ulterior că încercasem cu cardul Tbilisi, nu cu cel de Baku, în excursia din Caucaz, când am ajuns în Azerbaijan din Georgia. Am făcut multe astfel de „prostioare’’ odată am aruncat gunoiul în geanta unei tipe când am trecut pe lângă o terasă, era jos și fiind atentă la altceva am avut impresia că era coș de gunoi, am realizat după că nu, când a început doamna respectivă să țipe. În general am avut noroc, chiar dacă am mai făcut câte o belea, nu am avut parte de consecințe nedorite, nu mi s-a întâmplat vreodată ceva cu adevărat grav. Adică am avut și situații neplăcute, dar am ieșit bine din ele, sau cât de bine se putea, nu au fost consecințe.
11. Privind în retrospectivă, există vreun lucru pe care ți l-ai fi dorit să-l știi înainte să călătorești și care ți-ar fi făcut călătoriile mai ușoare/plăcute?
Da. Să nu mai cântăresc totul de 1000 de ori, că oricum, lucrurile se aranjează cu o atitudine ‘’can do’’. De ce nu ai nu ai nevoie, te adaptezi mereu, nu trebuie să avem grijă ca totul să fie perfect, că dacă ținem atât la perfecțiune, oricum se va întâmpla ceva care ne va da planurile peste cap.
Cu cât suntem mai relaxați, cu atât lucrurile se aranjează din mers și exact așa cum trebuie și am învățat asta pe pielea mea și mi s-a tot reconfirmat, atunci când am călătorit „din aproape în aproape’’ adică fără rezervări, fără să știu programul autobuzelor, feriboturilor etc. Am găsit mereu exact ceea ce aveam nevoie.
12. Cum reusesti sa te menții în formă atunci cand esti pe drum? Care este un gust de mâncare care-ti va ramane mereu in minte?
În principal fac multă mișcare, merg mult pe jos, înot dacă am ocazia, dansez. Îmi este mult mai ușor să fiu în formă atunci când călătoresc decât dacă stau acasă, chiar și dacă statul acasă presupune să fac sport zilnic. În general în călătorii slăbesc, deși mănânc mai mult decât acasă. Pentru că nu stau deloc, îmi place să explorez orice loc la pas. Nu sunt ceea ce se poate numi gurmandă, mănânc în general ceea ce știu că mă face să mă simt bine. Însă dacă oferta este mare, dacă văd multe lucruri delicioase, atunci „poftesc’’. Dacă este să aleg ceva, este înghețata din Italia, cea albă cu bucăți mari de ciocolată (tot albă). Cea mai bună mâncată vreodată a fost în Sirmione pe lacul Garda.
13. Trebuie să renunți la toate amintirile tale de peste mări și tări, dar ai voie să păstrezi una. Care are fi ea?
Nu vreau să renunț la nicio amintire, nu vreau să mă gândesc în această direcție, să „atrag’’ așa ceva, resping cu totul această idee ca fiind posibilă. Dacă imposibilul va deveni vreodată realitate, să fie mâna destinului, nu vreau să aleg, amintirile, experiențele ne definesc, fără ele nici nu am mai fi noi.
14. Numește 3 lucruri care nu îți lipsesc niciodată din bagaj. (pe langa telefon si pasaport)
Costumul de baie, papucii și crema cu protecție solară.
15. Un ultim gând pentru cei care ar vrea să călătorească dar totusi au mici temeri?
Vorbesc acum pentru cei care doresc să facă un lucru, dar îi ‘’împiedică’’ ceva, o temere de obicei. Pentru că sunt foarte mulți oameni care nu au nevoie de călătorii, pe care nu îi atrage și important în viață este să fim fericiți, indiferent ce înseamnă pentru cineva fericirea, unii o găsesc și sunt absolut împăcați și extraordinari chiar dacă nu au călătorit nicăieri vreodată și am întâlnit mulți oameni așa în diferite locuri. Însă pentru cei care doresc, pe care îi „cheamă’’ , care simt că le lipsește ceva dar au temeri: în viață mereu regretăm ceea ce nu am făcut. Găsind motive de amânare, hrănind temerile etc.
Trebuie să încercăm să dăm la o parte fricile și ideile venite de la alții și să descoperim ce simțim noi, ce dorim. Și atunci să facem orice (legal) pentru ca lucrul acela să fie posibil. Altfel vom ajunge să regretăm și deși este un clișeu este perfect adevărat: în viață regretăm ceea ce nu am făcut, ba chiar ne învinovățim că nu am avut curaj, sau că am ascultat de cine nu trebuie etc.
Pe Mirela o poți urmări pe pagina ei de Facebook, Instagram sau îi poți citi poveștile de pe extravita.ro
Acest interviu face parte din Culegerea de Călătorii, o serie de interviuri educative despre călătorii români.