Pe Ioana Budeanu am cunoscut-o prin 2016, când o priveam eu cu mult interes și puțină ciudă, în timp ce mă piteam în spatele temerilor mele. Într-o bună zi, cu soare, i-am scris. I-am spus cât de mult o apreciez pentru ceea ce face și că mi-ar plăcea și mie să fac ce face ea, să călătoresc.
Ce a urmat apoi e poveste de ținut minte și de povestit nepoților și strănepoților. Așa că azi o aduc în fața ta pe Ioana Budeanu, să ne povestească despre experiențele, învățăturile și emoțiile ei.
Ca să te cunoaștem mai bine, spune-ne câteva cuvinte despre tine și despre proiectul tău, Digital Nomads School.
Sunt un călător experimental, un explorator, îmi place să văd lumea încet, în ritmul meu, de fapt, îmi place să locuiesc, nu să călătoresc 🙂 Aleg destinațiile cu sufletul, după anumite fotografii, stări, dorințe.
Site-ul meu, www.ioanabudeanu.com, s-a născut acum 13 ani, din plictiseală. Scriam deja pentru câteva publicații online și mă enerva teribil că trebuie să scriu pe subiecte alese de alții, care mă cam plictiseau. Așa mi-am creat blogul, era locul meu de joacă de-a cuvintele. Am început să am o comunitate faină în momentul în care m-am mutat în Tenerife, prin 2008-2009. Cred ca era începutul a ceea ce noi numim acum “digital nomad life”. Și așa am prins curaj.
Am fost pe vreo 3 continente, nu știu în câte țări exact. Însă am locuit în Spania (Tenerife și Malaga), în Sicilia, Kuala Lumpur și Bali long term. Când simt un loc, îmi fac bagajul și plec.
Școala mea de Digital Nomads s-a născut acum un an, ca o continuare (un update necesar) la cursul meu de travel writing, care a avut super succes. Studenții mei și-au dorit mai mult, lucrurile au evoluat și, prin scoala aceasta ofer posibilitatea ca oamenii să învete să căltăorească, făcând ce le place, indiferent de domeniu. Acum am studenți arhitecti, medici, directori de hotel și televiziune, artiști, ingineri, hipnoterapeuți, coach, profesori, dansatori, cântăreți, scriitori, corporatiști – iar eu învăț în fiecare zi de la ei. Sunt marea mea bucurie.
Pereții camerei mele sunt cel mai mișto vision board, am mesaje și fotografii din toate locurile în care îmi doresc să trăiesc. Printre acestea – Mauritius, Melbourne, Cape Town, Sydney, Fiji, Hawaii, Corfu, Krabi, New Orleans, Buenos Aires, Punjabi. Asta fiind lista scurtă 🙂
Pe lângă călătorii, ce alte pasiuni mai ai?
Hmmm, îmi plac o mulțime de lucruri, unele mai ciudate ca altele. Scriu în jurnal în fiecare dimineață din viața mea (cred că am “sărit” 5 zile în ultimii 8 ani), lucrez cu energii și vibrații, învăț foarte multe despre emoții, studiez banii ca energie, gătesc rețete din întreaga lume, sunt pasionată de SF și tehnologie, de astre, de magie, de butterfly effect, de posibilități, de cum funcționează universul – partea invizibilă a lucrurilor. Citesc mult, mă uit la seriale, fac “schițe” prin orice loc aș fi și găsesc ceva frumos, magic și bun oriunde și în oricine.
Care au fost top 3 cele mai frumoase și semnificative locuri în care ai ajuns până acum? Și de ce?
În primul rând, Kuala Lumpur. Am pierdut șirul intrărilor și ieșirilor din Malaysia, am făcut turul țării, am fost pe insule și la resorturi senzaționale, însă Kuala Lumpur rămâne orașul în care toate visele mele s-au împlinit, într-o cameră banală de hotel de 2 stele. Aș putea recunoaște aerul orașului dintr-o mie, acolo eu respir posibilități infinite.
În al doilea rând, Bali. Am locuit un an pe insulă, un an foarte intens emoțional. Însă acolo am învățat să trăiesc în natură, să VĂD cu adevarat ce este în jur, și este locul în care mi-am dat voie să fiu eu însămi 100% și să mă las văzută. Bali este o mare, mare iubire, uneori greu de dus.
În al treilea rând, Tarragona. Un oraș care m-a ales, nu m-am gândit că voi ajunge vreodată acolo, și în care am stat 24 de ore. Cea mai frumoasă zi din viața mea de până acum.
Dintre cele 3 locuri de mai sus, dă-ne un pont local, insight, despre una dintre ele.
Bali nu este deloc așa cum se așteaptă turiștii. Adică, poate fi, însă nu merită să mergi până acolo ca să vezi maimuțele, să faci yoga și mai știu eu ce meditații și reintegrări în absolut. Bali e un spațiu dincolo de lumea pe care o știi. Începi să te simți rău, încă din a doua zi în care ai pășit pe insulă. Toată viața îți este pusă sub lupă. Totul este amplificat. Binele se simte ca extaz, răul ca tortură. Oamenii văd prin tine, dincolo de orice măști ai purta. Dacă alegi să părăsești aleile centrale din Ubud și s-o iei prin orezării, vei găsi fluturi, junglă, zâmbete, mâncare divină, licurici, liniște. O liniște inconfortabilă pentru minte, însă care sapă în tine oceane de libertate.
Cum îți alegi următoarea destinație în care să mergi? Ce te inspira?
Nu mai cred de mult timp că aleg eu ceva 🙂 Întotdeauna mă alege destinația pe mine. Mă gândesc la ce anume vreau să simt, stau în emoția respectivă, imaginația lucrează și apoi vin ideile. Așa sunt directionată spre anumite locuri și momente din timp. Și visele astea se împlinesc întotdeauna.
De exemplu – am visat la magie, la un fel de Bali cu trotuare și transport în comun, la temple și jungla, la plaje albe pustii, la ceremonii Hindu, la bazaruri cu rochii colorate, la voodoo și frangipani, la miros de curry, la Africa – și așa a aparut Mauritius în viața mea. Sunt deja în avion:))
Știu că tu călătorești împreună cu Vlad, prietenul tău. Cum este să călătorești în doi? Este ca o lună de miere constantă? Există momente dificile pentru voi, ca și cuplu? Dacă da, cum reușiți să le gestionați?
Noi am călătorit încă de la început împreună, a fost bine tot timpul. Luna de miere însemnând ce? :)) Nu suntem genul romantic și nu ne agățăm de prezența celuilalt, nici măcar nu dormim în aceeași camera prin casele prin care locuim în lume. Ne oferim spațiu, timp, iubire și înțelegere. Avem lucrul ăsta în comun – când suntem pe drum (fie că e barcă, avion, bus, masină), ne uităm unul în ochii celuilalt și simțim. Pur și simplu, suntem fericiți pe drum, doar noi doi. Există și momente încordate (astea se întâmplă acasă:), însă n-aș spune dificile, pentru că trec cu o bere, un somn, o ironie.
Ah, și apropo de pasiunea mea legată de astre, amândoi avem planeta dorințelor și aspirațiilor înalte în semnul călătoriilor îndepărtate. Ha!
Poți să ne impărtășești o lecție importantă pe care ai învățat-o în călătoriile tale?
Călătoriile nu-ți aduc libertate și fericire și nici nu sunt despre “lecții pe care trebuie să le înveți”. Călătoriile sunt o oglindă a propriului sine în care te vezi cu claritate. Amplifica ceea ce este deja. Pentru că, în fiecare moment din viața ta, ai tot ce ai nevoie, numai mintea te impiedică să vezi altceva. Pe drum, fiind extrem de prezent, mintea nu mai rumegă și atunci deschizi ochii.
Ah, și încă ceva – peste tot oamenii sunt la fel. Peste tot este safe. Peste tot este bine. Este divin de frumos peste tot. Și peste tot lumea este magnifică, senzațională, așa cum o creezi tu.
Există vreun lucru pe care ți l-ai fi dorit să-l știi înainte să călătorești și care ți-ar fi făcut călătoriile mai ușoare/plăcute?
Exact ce spuneam mai sus. Poate mi-aș fi dorit să știu că n-o să mă simt mai bine daca plec la 11K de kilometri de casă și că n-o să găsesc fericirea pe o plajă exotică. Însă aș repeta fiecare pas pe care l-am facut exact la fel. Mi-aș fi dorit să știu că – dacă sufletul vrea ceva, Universul aduce acel ceva fără efort. Însă știu acum:)
Cum reușești să-ți gestionezi bugetul atunci când călătorești? Pe ce cheltui cel mai mult și pentru ce ai putea cheltui nelimitat?
Rareori am treabă cu bugetele, adică nu-mi planific mai nimic. Am un fișier în care scriu ce vreau și banii pentru acel lucru apar, pur și simplu. Am învățat să nu întreb cum, când, de unde. Principalul este ca am întotdeauna tot ce vreau.
Și nici nu știu cât de mult/ putin cheltui pe ceva, nu judec în prețuri, ci dacă îmi place sau nu. De cațiva ani, pur și simplu, nu ma uit la prețuri. Mi-am dorit asta, s-a întâmplat “peste noapte”.
Întotdeauna imi iau locurile preferate în avion (adica 1D & 1F) și zbor numai cu companiile care îmi plac. Întotdeauna fac upgrade la hotel. Mereu mă răsfăț. Când nu am, nu am și asta este. E bine.
Nelimitat aș da pe chirii la case fabuloase (imi plac vilele coloniale, nah).
Trebuie să renunți la toate amintirile tale din călătorii, dar ai voie să păstrezi doar una. Care ar fi ea?
Prima care mi-a venit în minte. Cred că era prin 2016, în februarie. Am zburat din Amman în Kuala Lumpur, eram cu hainele de iarnă la noi. Și am ieșit din aeroport. Mirosul ăla – de străzi încinse, de ploaie tropicală, de frangipani, de verde, de sevă, de viață, de iubire, de posibilități.
Ioana, numește 3 lucruri care nu îți lipsesc niciodată din bagaj.
Pașaport, telefon, card(uri).
Am călătorit 3-6-12 luni prin lume doar cu bagaj de mână, de se mirau toți agenții de imigrări :)) Noi chiar suntem acasă oriunde mergem. Ne descurcăm oricum, cu orice.
Iar acum, la final, Ioana, ai un sfat pentru cei care ar vrea să călătorească dar totuși, nu o fac?
Nu am sfaturi, doar aș întreba ‘de ce’. De ce vrei să călătorești?
Oamenii vor sa călătorească din atât de multe motive. Unii ca să se simtă liberi, să fie fericiți, să vadă locuri. Alții ca să se relaxeze. Alții ca să fugă din viața pe care o trăiesc. Sau alții ca sa se regaseasca. Nicio motivație nu e mai puțin bună ca alta.
Însă dacă nu te simți acum, cu ce ai acum, unde ești acum – așa cum ai vrea să te simți pe drum, călătoriile nu vor veni.
Deci dacă vrei să călătorești ca să te simți liber și fericit – găsește ceva, orice (un gând, o acțiune, o amintire, o emoție) care să-ți dea libertate și fericire acum.
Cei mai mulți oameni tânjesc să vadă lumea, însă nu o fac din frică (nu au bani, nu se poate, se întamplă “chestii”, n-au timp, o să fie judecați/ criticați, sau mai știu eu ce).
Pot spune din experientă că frica asta nu dispare niciodată. Mai bine faci pace cu ea și pleci oricum. Dacă aștepti să se întâmple ceva mai întâi (să ai bani, sa faci business, să fie bine în lume etc etc), n-ai să mai pleci niciodată. Iar regretele dor al naibii de tare, muuult mai tare decât frica aia de ce este posibil sa ți se întâmple, dar nu se întâmplă niciodată 🙂
Cumva, într-un fel ciudat și magic, Universul gasește o cale să aibă grijă de tine. Tot ce ai tu de facut este să decizi ce vrei și să te prezinți la aeroport.
Pe Ioana Budeanu o găsiți pe www.ioanabudeanu.ro, Facebook și Instagram. Pentru cursurile ei de Digital Nomad, o găsești aici. P.S Am făcut și eu parte din ele.
Toate fotografiile din acest articol aparțin lui Vlad Semen, partenerul de viață și de călătorii al Ioanei.