Pe drum, romanul cel mai cunoscut al lui Jack Kerouac, am reușit să-l termin de citit după aproximativ o lună. Recunosc că mi-a luat atât de mult timp pentru că după câteva pagini am vrut să o abandonez. Dar am continuat s-o citesc pentru că era singura carte pe carte o aveam la mine iar citind, drumurile cu trenul păreau mai scurte.
Jack Kerouac, autorul canado-francez al romanului, își întrerupe studiile la New York pentru a se înrola în armată. La scurt timp pornește într-un șir de călătorii în Statele Unite și Mexic, astfel că în anul 1957 apare romanul Pe Drum, roman spontan, nefinisat, simplu, cu elemente autobiografice. Romanul este unic prin detaliile referitoare la descrierea Americii anilor ’50, a exprimării libertății a celor care caută adevăruri supreme prin mijloace precum sexul drogurile și mașini de viteză.
“Dar pe vremea aceea străzile erau ringul lor de dans, iar eu îmi târşâiam picioarele după ei, aşa cum am făcut toată viaţa cu oamenii care mă interesează, pentru că singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mântuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii..”
Pe drum este povestea dintre Sal Paradise și Dean Moritary, doi tineri care pornesc pe drum nu cu un scop anume, ci în căutarea sinelui. Astfel drumul devine modalitatea lor de autocunoaștere.
Sal, scriitorul, își preia un rol de observator și ușor participant al poveștii, lăsându-l pe Dean să preia rolul de erou principal. Dean, personaj plin de energie, cu o extremă dorință de a fi pe drum, este cea mai bună dovadă a principiului Carpe Diem. El aleargă după fericire, chiar dacă asta înseamnă alergare de la vest la est, de la nord la sud, chiar daca asta înseamnă sex, droguri, rănire de sentimente. Iubește persoane pe care mai apoi le abandonează ca peste ceva vreme să se reîntoarcă și să le ofere mai multă iubire. El trăiește ca și cum timpul n-ar exista.Se vede nevoia de a fugi de rutină, de a fugi de regulile și barierele impuse de societate, dorința de libertate.
Romanul este unul care te pune pe gânduri și care te face să te întrebi “Ce vreau eu de la viața?”. Eu nu-l recomand oricui. Dacă ești obișnuit cu ceea ce îți oferă epoca contemporană să citești, dacă ești obișnuit cu rutina, n-ai auzit de autostop, n-ai auzit de droguri, dacă nu ești condus de impulsuri, și dacă ești adeptul planurilor sociale, atunci mai bine nu îl citi.
Deși la început am fost reticentă în privința lui datorită ritmului super alert al povestirii, la sfârșit am spus “wow”. Nu știu dacă mi-a plăcut tocmai datorită simplicității sau pentru că am reușit să mă găsesc de multe ori în personaje, dar știu că mi-a plăcut tocmai pentru că este un roman diferit de cele pe care ni le servește societatea. Și mai mult, exact ca și Dean, eu am mereu rucsacul pregătit de plecare. Cred că romanul promovează niște principii pe care mulți dintre noi le-am pierdut din vedere, împotriva societății de consum. Și mai mult, îmi place că am reușit să citesc Pe drum, pe drum, în luna octombrie, pentru că așa cum zice și Jack Kerouac, “Mergeam acasă în octombrie. Toată lumea merge acasă în octombrie”.
Dacă vrei să citești cartea, ți-o fac cadou. Lasă-mi doar un mesaj cu detaliile adresei. Singura condiție este ca după ce o termini să o faci și tu cadou. 🙂
