Site icon I Believe in Traveling

Traseu cu bicicleta pe Colinele Transilvaniei

Dacă în urmă cu un an descopeream fragmente din Maramureș, anul acesta, luna august ne găsește cu bicicleta pe Colinele Transilvaniei. 7 zile, 2 biciclete cu 2 oameni, 270 de kilometri, zeci de răni, zeci de amintiri și o mulțime de locuri în care ne-am decis să ne oprim să ne tragem sufletul.

Ce înseamnă călătoriile cu bicicleta?

Cicloturismul sau călătoriile cu bicicleta, este un tip de călătorie practicat pe șaua bicicletei, care necesită mai multă determinare decât condiție fizică, aș spune eu. Sigur, înainte de a te aventura la drum, asigură-te că ești echipat corespunzător. Asta înseamnă inclusiv cu răbdare.

Pentru început, dacă vrei să te folosești de aplicațiile din telefonul mobil, îți recomand 3 dintre ele: Strava, Bikemap și Maps.me. Strava, pentru a monitoriza distanța parcursă și Maps.me pentru a căuta trasee. O altă aplicație care mi-a fost recomandată, însă eu nu am apucat s-o folosesc înainte de tura prin coline, este Bikemap.

Traseul pe Colinele Transilvaniei

Zona denumită Colinele Transilvaniei se întinde în jurul văilor Târnavei Mari, Hârtibaciului şi Oltului. Este situată între localitățile Sibiu, Sighișoara și Brașov. Colinele Transilvaniei este o destinatie ce se întinde pe o suprafaţă de 237.515 hectare, cu o populaţie de cca. 60.000 locuitori şi include 44 de comune. Specific zonei este decorul mirific, format din coline verzi, sate tradiționale săsești, păduri seculare și biserici fortificate. Toate acestea pot fi admirate urmând trasee de drumeții sau de bicicletă de sute de kilometri.

Reghin – Sovata – Stâna de Vale

Am pornit în aventură din Reghin și ne-am îndreptat spre Sovata. Acesta a fost primul segment al călătoriei noastre. La Sovata, pe lângă un tur făcut în jurul lacului Ursu, îți recomand să mănânci un langoș. Poți alege între diferite umpluturi, cum ar fi cașcaval, dulceață, usturoi sau ciocolată.

Turismul, în această parte a țării, pare să fi scăzut, în comparație cu anii precedenți.

Noaptea am petrecut-o în cort, la camping Stâna de Vale– un loc frumos, curat și liniștit în care ne-am instalat cortul. Am plătit 12 lei de persoană pe noapte și am avut acces la duș cu apă caldă. Lângă el există și un restaurant cu mâncare foarte bună, pe care îl recomand.

Stâna de Vale – Ghindari – Lacul Bezid – Sângeorgiu de Pădure

Drumul care leagă Stâna de Vale de Ghindari te poartă printre sate săsești cu drumuri pe alocuri pietruite și căruțe cu cai. Pe la jumătatea drumului, poți face un popas la pensiunea restaurant Gerendás. Restaurantul este înconjurat de natură, cu mâncare tradițională gustoasă și cu prețuri corecte. Prânzul meu a însemnat o supă cremă de vișine cum n-am mai mâncat de vreo 15 ani. Iar la desert, am băut o limonadă de soc.

Lacul Bezid este la doar 1.5km de Sângiorgiu de Pădure. Este un lac artificial, care a luat naștere prin inundarea satului Bezid. Zona a căpătat o semificație turistică datorită calității de lac de agrement. Așa se face că turiști locali sau străini înoată, pescuiesc sau fac plimbări pe lacul care ascunde, sub adâncimea luni, un sat întreg.

Pentru cei care nu se încumetă să intre in apă, pot face turul lacului.

Sângeorgiu de Pădure – Sighișoara – Albești

Călătoria cu bicicleta pe Colinele Transilvaniei continuă spre frumoasa și binecunoscuta Sighișoara- un oraș care mi-a plăcut de fiecare data când l-am vizitat. Din Sângiorgiu de Pădure fie mergi spre Bălăușeri, pe drum european, fie alegi traseul de pădure Loțu-Șoimușul Mare-Săcel-Eliseni-Șoard- Țopa-Sighișoara.

A doua variantă este mult mai scurtă, însă porțiunea de drum Loțu-Șoimușul Mare se face printr-o pădure fără poteci amenajate. Este bine să știi că această porțiune este populată cu urși.

Noi am ales prima variantă, pe drum european. A fost un drum cu urcări destul de dificile, printre parapeți, tiruri și claxoane. Cei mai liniștiți din trafic păreau să fie ciobanii, pe care îi mai întâlneam pe alocuri.

În Sighișoara poți face multe. Noi ne-am marcat venirea cu o cafea de la The Bean Specialty Coffee. Poți începe cu o plimbare lejeră prin Piața Cetății, locul în care se judecau cele mai importante procese din epoca medievală. N-ai cum să ratezi Turnul cu Ceas, una dintre cele mai impresionante construcții din Transilvania. Scara Acoperită înseamnă, de fapt, 178 de trepte care fac legătura între cetate și biserică, a fost construită pentru a înlesni accesul copiilor la școala din deal.

Zidul care înconjoară cetatea Sighișoara are, în prezent, 9 turnuri, cu denumiri specifice. Ele arată nu doar cu ce se ocupau oamenii mai demult, dar și rămășițele unei strategii de apărare.

Noi ne-am cazat lângă Sighișoara, în Albești, la pensiunea Aria. Proprietara pensiunii a fost un exemplu de cum ar trebui să arate serviciile de ospitalitate în zonă. Pe lângă faptul că s-a bucurat tare mult să ne vadă și ne-a așteptat cu zacuscă, prăjitură cu mălai, sirop de mure, la plecare, ne-a pregătit sendivșuri de drum.

Sighișoara – Saschiz

Pentru călătoria cu bicicleta pe Colinele Transilvaniei, am ales să nu ne facem planuri. Dacă a fost să rămânem, am rămas. Dacă am simțit să plecăm, am plecat. Am îmbinat potecile pădurii sălbatice cu traseele atent marcate în proiectul Via Transilvanica.

Drumul îți oferă șansa de a mai cunoaște oameni care împărtășesc aceleași interese cu ale tale. Noi am cunoscut un cuplu de tineri care aveau să ne devină prieteni și să ne deschidă porțile casei lor din Saschiz.

Nicio călătorie în Saschiz nu e completă dacă nu ajungi la ceainăria Tei. Ceainăria este suma visurilor și muncii a doi tineri, care și-au transformat proprietatea într-un loc simplu și frumos, în care vechea șură a devenit cameră de oaspeți. Este un loc simplu, care te așteaptă cu câteva produse locale, cafea și prăjitură făcută de ei.

Saschiz – Cloașterf – Criț

Tronsonul Saschiz-Cloașterf este despre liniște. Urcare-coborăre-ham ham- muuuu-urcare-coborâre și tot așa. Este unu traseu care se desfășoară pe asfalt și pe care prea mici sunt șansele să te întâlnești cu cineva. Deși noi nu am întâlnit, am fost avertizați, așa că dăm și noi mai departe: mare grijă la câinii de stână. În unele locuri, se pare că ciobanii au un număr mai mare de câini decât permite legea, și nici nu se obosesc să-și cheme dulăii înapoi, lângă oi. Așa că dacă dai bot în bot cu câinii, dă-te jos de pe bicicletă și deplasează-te pe jos.

Biserica fortificată din Cloașterf am văzut-o din lateral, în timp ce ne adăposteam de ploaie, pe băncile magazinului din sat. Pare a fi un sat ferit de ochii turiștilor.

În Criț, am dat pentru prima data peste „ospitalitatea românească” despre care nu voiam să cred că există. Din păcate, încă avem foarte multe de învățat despre serviciile din turism.

La biserica fortificată din sat, am dat peste copiii satului românesc: 2-3 pe telefoane mobile, unu care mâna vaca spre casă și altu’, care zburda spre noi, cerând 1 leu. În momentele astea, m-am bucurat că până în 2020 turiștii preponderenți acestor zone erau străini și nu ne înțelegeau limba.

Ne-am instalat peste noapte la Pensiunea Rozalia. Doamna Rozalia ne-a povestit despre ce însemnă pandemia pentru businessul ei: anularea celor 53 de grupuri de turiști străini care trebuiau să-i treacă pragul casei în acest an.

Criț – Bunești – Viscri – Dacia – Rupea

În Bunești, pe drumul comunal pe care îl traversam, mi-am amintit de vremurile în care eram copil când două fete cucuiete au ieșit dintr-un tufiș și ne-au cerut ceva dulce. N-ai cum să reziști în fața ochilor mari și negri, așa că am descălecat bicicletele și ne-am căutat de ceva dulce. Am găsit două eugenii sfărâmițate pe care le-am oferit fetelor, încălcând regulile de distanțare socială.

Dacă era ceva ce știam încă înainte de plecare, este că nu voiam să rămânem peste noapte în Viscri. Asta în principal din cauza atenției pe care a primit-o în ultima perioadă atât din partea turiștilor, cât și a vedetelor, care decid să-și cumpere câte o casă acolo. Cu toate astea, Viscri este un sat frumos, nu degeaba face parte din patrimonial UNESCO. Iar biserica fortificată pe care o găzduiește este una la fel de frumoasă, merită să-i treci pragul.

Aici, mai mult ca în orice alt sat din zonă, vechiul se îmbină într-un mod exasperat cu noul. Din păcate, zeci de mașini cu șoferi nepăsători accelerează motorul pe ulițele peste care în urmă cu ceva vreme treceau doar vaci. Casele, dacă sunt posesoare de culoare albastră, devin, dintr-o dată obiectiv turistic și oamenii nu se fofilesc să le atingă obloanele sau ușile.

Poți face un popas la barul din centrul satului, unde ospătarul va fi mai mult decât încântat să te servească și să facă o glumă cu tine.

Traseul nostru cu bicicleta pe Colinele Transilvaniei s-a încheiat în Rupea, localitate prin care deși am trecut des, nu am oprit niciodată. Cetatea este bine întreținută și merită vizitată, în special la apus. Dacă ești în căutarea unui loc în care se mănâncă bine, Casa del Gusto este ceea ce cauți.

Concluzie

Pe lângă aceste destinații, recomand să îți aloci timp și pentru Meșendorf și Roadeș. Noi le-am ocolit de această data, cu promisiunea că ne vom întoarce în curând.

Satele din Transilvania sunt un exemplu perfect despre cum timpul stă în loc. Considerat de multe ori un avantaj, poate fi enervant dacă nu ești obișnuit cu ritmul molcom în care se desfășoară viața în Transilvania. Să nu mizezi pe faptul că sunt magazine în fiecare sat, și să nu mizezi pe orarul magazinelor din sat.

Dacă vrei să afli care sunt lucrurile pe care nu ar trebui să le ratezi când explorezi Colinele Transilvaniei, citește acest articol al prietenilor noștri Călătorii Clandestini.

În concluzie, călătoria cu bicicleta pe Colinele Transilvaniei a fost mai mult decât bifări de destinații sau de locuri văzute. Aș spune, deși sună ca și cum aș citi doar Osho în ultima perioadă, cu drumul în sine a fost mai frumos decât destinația.