“De ce călătorești singură?” este cea mai frecventă întrebare care mi s-a pus în ultima perioadă. Aici am o mică poveste despre prima mea călătorie în care m-am “trezit” singură. Eram în Belgia iar una dintre prietenele mele urma să ajungă în următoarea zi, să începem călătoria pe care o plănuiserăm împreună. După o întârziere a avionului de peste 12 ore ea a decis să nu mai vină. Fiind pusă în fața faptului împlinit aveam de ales: continui singură sau mă întorc acasă? Mi-am ascultat intuiția și am decis să o continui singură. Deși de multă vreme îmi plănuisem o escapadă, niciodată nu m-am considerat pregătită cu adevărat. Și pentru că în tot răul este un bine, așa am învățat că oamenii nu sunt niciodată suficient de pregătiți pentru ceva anume. Dacă pur și simplu simți că vrei să faci ceva, fă-o! Nu aștepta contexte perfecte și nu aștepta ca alții să ți se alăture visului tău pentru că riști să pierzi timp important. Și mi-am amintit de Henry David Thoreau care spunea frumos: “Cel care călătorește singur poate începe astăzi; cel care călătorește însoțit trebuie să aștepte până când celălalt este pregătit.”
De fapt, nu ești niciodată singură. Că ești într-un parc, librărie, bar, pe stradă, ești înconjurată de oameni. Și cu siguranță majoritatea sunt localnici de la care ai de învățat câte ceva. Involuntar, când ești însoțită ai tendința de a petrece mai mult timp cu camaradul tău, ignorând persoanele din jur. Și mai mult, se creează o barieră ușor “rigidă” între tine și terțe persoane pentru că nimeni nu va veni să îți întrerupă conversația pe care o ai cu partenerul de drum. Din contră, acest lucru nu se întâmplă când ți se citește dorința de a cunoaște necunoscutul, de a asculta, de a învăța și când ești singură . Pentru că între patru ochi discuțiile trec de la cele generale la cele mai personale, după o asemenea experiență vei vedea cât de multe ai de învățat de la fiecare om care îți iese în cale.
Călătorind singură câștigi încredere în tine și devii (mai) puternică. De cele mai multe ori vei lua decizii de una singură. Cauți gara? Fugi găsește gara. Nu te descurci în a descifra harta? Mergi și întreabă. Pierzi busul? Ghinion. Întreabă. Caută răspunsuri. Greșește. Învață. Și uite așa, pentru că nu va fi nimeni acolo asupra căruia să arăți cu degetul, devii responsabilă de propriile tale acțiuni și de propriul destin. Însă toate acestea te vor face mai puternică și te vor ajuta să te descoperi.
Vei avea momente în care te vei simți nesigură. “Să mă urc sau nu în mașina care tocmai s-a oprit?”, “să dorm sau nu acolo?”, sunt doar două dintre întrebările care îți vor trece prin minte. Însă sentimentul de nesiguranță este unul perfect normal atunci când ești pe punctul de a ieși din confort. Toate astea te vor face să îți dezvolți al șaselea simț, intuiția. Și te rog, ascult-o! Vei învăța să citești oamenii încă de când îi întâlnești. Intuiția funcționează. Eu am dormit în parc, gară, aeroport, am fost în mașină cu irakieni, sirieni, dealeri de droguri și nu mi s-a întâmplat nimic, niciodată.
Îți acorzi timp. Trăim în era vitezei. La școală, la muncă, pe stradă suntem pe fugă. În toată goana asta nu ai timp să te gândești la tine, la ceea ce îți place să faci, ce vrei să faci, etc. Însă când călătorești, timpul stă în loc pentru tine. Și dintr-o dată viața ta cu care până nu demult nu știai ce să mai faci, capătă sens. Asta pentru că înveți să îți prioritizezi gândurile. Gânduri care până nu demult însemnau mult (“Ce port mâine?”, “Oare unde ies azi să mănânc?”) acum nu mai înseamnă nimic. Însă ai timp de tine, de Bucket List-ul tău. Și uite așa, ajungi să-ți fii cea mai importantă persoană.
Înveți că oamenii sunt buni. Da, știu foarte bine că mass-media e plină de generalizări negative și suntem obișnuiți să punem răul înaintea binelui și mai știu și că multă lume îți va spune că este nesigur să pleci. Dar amintește-ți un lucru: lucruri neplăcute se pot întâmpla și acasă, și la trecerea de pietoni, peste tot. Dacă renunți doar de frică, vei trăi mereu cu întrebarea “Ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi plecat?”. De cele mai multe ori oamenii îți vor deschide ușa casei lor, te vor trata ca pe un musafir, oferindu-ți timpul lor și tot ce au ei mai bun. Doar învingând această teamă poți învăța că oamenii, indiferent de sex, religie, culoare, sunt oameni, zâmbesc la fel și simt la fel.
Iar acum, la final, am lăsat ceva important pentru minte. Dacă este ceva ce caut, este libertatea. Eu am găsit-o de fiecare dată când nu știam unde voi dormi în seara următoare, de fiecare dată când m-am pierdut printre străzi străine. Călătorind singură, îți stabilești propriile destinații, propriul buget, propriile dorințe, propriul itinerariu fără să fii nevoită să dai nicio explicație. Așa cum am scris mai sus, este viața ta, fii fericită așa cum vrei să fii. Dacă vrei dormi până la 12, dacă vrei să citești pe malul Mării Ionice, dacă vrei să mergi pentru o înghețată la Roma sau să te plimbi pe străzile Brugge-ului, fă-o! De ce? Pentru că asta vrei, iar ceea ce vrei contează.
Lista mea ar putea continua, însă dacă eu doar scriu și tu citești fără să treci la acțiuni, nu se vor întâmpla miracole. Miracolele încep acolo unde se termină confortul, așa că ia-ți puțin curaj și mergi într-o călătorie singură. Vei fi surprinsă de câte lucruri ești capabilă. Iar dacă ceva nu îți place, oricând te poți întoarce acasă.
Care este ultima dată când ai făcut ceva pentru tine?
Este un element inițiatic în călătoriile solitare. 😉
Este prima data cand scriu un comentariu pe un blog/site insa nu m-am putut abtine: nici daca scriam eu acest articol nu puteam sa descriu atat de bine amalgamul de sentimente si motivele corelative pentru care merita sa calatoresti singur! Este ceva de nedescris, ce ar trebui ca fiecare dintre noi sa faca macar o data in viata!
Mult succes!
Merci frumos, Andreea!
Și nu uita să călătorești. 🙂