Dacă și tu îți petreci majoritatea timpului călătorind, sunt sigură că ai fost cel puțin o dată în viață întrebat de ce anume fugi, ce anume cauți sau când te oprești din hoinăreală? Și dacă totuși nu ai fost niciodată întrebat, îți spun sigur că mulți din jurul tău s-au întrebat asta.
Întrebările de mai sus își au ca și cauză societatea care ne-a învățat că o viață adevărată înseamnă studii, o carieră care îți oferă șansa la progres, o familie, eventual un credit la bancă pentru o casă și câteva concedii pe an (dacă nu ai credite prea multe). Iar restul, spălatul elefanților, înotul cu delfinii, Machu Picchu, yoga în Bali și mângâiatul pinguinilor rămâne pe ultimul loc.
Credit: Casey Allen on Unsplash
Ciudat nu este faptul că tu călătorești, ciudat este faptul că nu te mai oprești din călătorii și nu te gândești că odată trebuie să te întorci la o viață normală. Așadar, noi, cei care considerăm că cea mai bună investiție pentru noi este timpul pe care ni-l acordăm pentru a experimenta diferite lucruri deloc apropiate de viața reală, suntem considerați ciudați sau iresponsabili.
Cei care cred că noi fugim probabil au dreptate. Nomazii sau călătorii permanenți fug de viața reală, de viața ta reală și ideală. Ei cred că viața înseamnă mai mult decât societatea și regulile ei impuse. Ei se oferă în totalitate unei lumi necunoscute, fără frontiere, cu dorința oarbă de a explora lumea si de a fi liberi. Ei renunță la viața reală și se dăruiesc unor noi culturi, oceanelor și munților. Pentru ei, viața este scurtă și vor să extragă tot ce se poate din ea. Pentru ei, viața e asa cum și-o fac ei, nu așa cum le este destinul. Cum e viața pentru tine? Pentru ei, idealul este să-și facă viața o carte de aventuri și povești. Cum e idealul tău?
Pe de altă parte, prietenii sau familia sunt fascinați de ceea ce faci tu (până la un anumit punct) și îți spun cât de cool ești și cât de mult își doresc să facă și ei asta însă… (aici completezi tu cu oricâte motive). Pentru că din păcate, cei mai mulți, chiar dacă își doresc să călătorească, nu o s-o facă.
Unii dintre noi aleg să fugă doar câteva zile pe an, să vadă doar părțile bune și frumoase ale unui loc; unii dintre noi alegem să fugim iar apoi ne întoarcem și realizăm că tot ceea ce căutam era de fapt sub nasul nostru. Însă există persoane care pur și simplu nu sunt făcute să stea într-un singur loc. Și totuși, de ce ar trebui să facă asta?
Tu, călătorule, de ce călătorești?
Pentru mine viata reala este-sa calatorsti, sa explorezi, sa visez si sa devina realitate, sa lupt pentru ce imi dorec. De ce sa fiu obisnuit si monoton ca restul? Pentru mine nu inseamna ” viata reala ” sa ai credite la banci, sa strangi 1 an bani sa-ti cumperi masina (ca asa fac majoritatea) si sa te lauzi 6 luni ca tu ai masina! Si da fug si eu de ceva, de jungla in care traim…. din pacate si ”fug” in libertate si sa descopar ce inseamna libertatea sufleteasca cu adevarat. Un articol exceptional si perfect pentru sufletul meu!! As putea sa scriu 3 pagini fara sa ma repet. Bravo Andrada!!!!!
Frumos spus, Coco! Odată ce ai gustat din viața de călător, este greu să te oprești din călătorii. Însă mulți dintre călători se confruntă cu o mică “problemă” atunci când sunt pe drum: mai devreme sau mai târziu apare o ușoară dorință de stabilitate, fie ea pe termen scurt sau lung. Și ce faci atunci? Ce faci atunci când ți-e dor de casă însă odată ajuns acasă realizezi că de fapt locul tău nu mai e acolo? 🙂
Andrada tu esti full traveler, ce faci u este diferit. Avand in vedere ca eu in general ma plitisesc repede aproape de orice, as face schimbari tot timpul. As incerca sa fac lucruri noi, care sa ma motiveze sa stau acolo, daca nu, fac o schimbare. 🙂
La un moment dat te plictiseşti şi de schimbare. :))
Atunci cred ca o sa ne vedem acasa in curand! 🙂
Nu cred. Până anul viitor sigur o să mă găseşti prin Asia pe undeva.:))
Am zis ca vin in Philippines dar o sa ma duc in Mexic in ianuarie in Yucatan in circuit! Oricum ma repet, ceea ce faci u este foarte tare!
Hai că nu sună rău ce zici tu acolo. Mersi, Coco! 😎
Cu drag!🌍👌
Viața ne oferă întâmplări minunate. Dacă acestea sunt experimentate în călătorii, suntem norocoși.
Da, aș putea spune că suntem norocoși însă în același timp consider că norocul ni-l și facem cu mâna noastră, nu? Cred că până la urmă este doar o chestiune de priorități pentru fiecare.
Ce frumos ai scris acest articol! Iubesc sa calatoresc oriunde in lume si asta pentru ca asta ma incarca de energie. De fiecare data cand revin in tara dupa o calatorie, incep planurile pentru cealalta vacanta, sa fie macar in creion 🙂
Mulțumesc mult, Mirela. Articolul ăsta vine din suflet și cred că se simte asta. Odată ce gustăm din viața de călător, cred că devenim dependenți de ea, de libertatea pe care ne-o oferă! 🙂
Pfuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Iată o întrebare care nu își epuizează sensul niciodată.
Pe scurt aș răspunde: De ce nu?
Mai pe lung: pentru că e în gena și istoria noastră să umbăm, să fim nomazi.
Personal, pentru mine, călătoriile sunt un fel transă sau lungă meditație în care se zdruncină lucruri la interior observând în exterior.
Mihaela, lucrurile se zdruncină foarte tare în interior atunci când călătorești cu ochii minții deschiși. Mai apoi nu știu, parcă nu te mai poți opri din dorința de a călători.
Mai demult fugeam in fiecare week-end de acasa pentru ca nu suportam sa stau eu cu mine si sa ma confrunt cu adevaratul meu sine. Cand a venit insa vorba de calatorii peste mari si tari mi s-a parut de-a dreptul absurd sa alerg 2 saptamani si sa dau aceeasi bani pe care i-as fi cheltuit daca stateam 3 luni. De atunci s-au schimbat multe, calatoresc cateva luni, apoi revin acasa si asa cum ai spus si tu apreciez de fiecare data mult mai mult tot ceea ce am aici.
Așa este. Călătorind învățăm să apreciem lucruri pe care le cam luăm de-a gata atunci când le avem lângă noi zilnic.