Kuala Lumpur-adevăratul gust al orașului

Kuala Lumpur, capitala Malaysiei, a fost pentru noi unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am vizitat in SE Asiei, mai ales pentru că a venit ca o gură de aer proaspăt după ce am stat vreo 3 luni în Indonezia, luni în care zilnic ieșeam din zona de confort.
Prin luna Ianuarie 2017 exploram Indonezia din nord spre sud și mai aveam doar câteva zile până să ne expire viza așa că trebuia musai să găsim o următoare destinație pentru viza run. Și pentru că n-aveam idee încotro s-o luăm (vrem să mergem peste tot), am lăsat Skyscanner-ul să decidă pentru noi, și a găsit cel mai ieftin bilet către Kuala Lumpur (KL). Uite așa, am decis să mergem în Malaysia pentru câteva zile. Am trimis câteva e-mailuri și în mai puțin de o zi era totul aranjat, biletele cumpărate, cazarea pregătită, mesele aranjate, și itinerariul de 5 zile făcut pentru KL.
Cum scriam mai sus, KL a fost o gură de aer proaspat pentru noi, mai ales după ce am experimentat condițiile de trai cu care nu eram neapărat obișnuiți din Indonezia. Spre exemplu, în primele două săptămâni din Sumatra (nordul Indoneziei) nu am mâncat absolut nimic gătit pe stradă, pentru simplul fapt că vedeam CUM se gătește mâncarea și cum este lăsată în vitrine să se așeze muștele și albinele pe ea. Sau nu eram obișnuiți să stăm la o masă și să mâncăm iar la piciorul mesei să alerge șoareci, șopârle și alte vietăți. Dar știam că putem face asta, doar că aveam nevoie să ne oferim timp, să facem trecerea mai lină (așa a și fost).
Odată ajunși în KL și văzând zeci de zgârie nori, mai puține claxoane pe stradă, mâncare proaspăt gătită cu miros yummy, am primit un boost de energie. KL a fost o combinație de Europa cu Asia. Însă tocmai pentru că eram cam obosiți după Indonezia, am petrecut destul de mult timp în camera de hotel, lucrând, pentru că Indonezia ne-a făcut să ne cam ieșim din ritmul de muncă și am rămas în urmă cu proiectele. Iar atunci când ieșeam din cameră, vizitam doar locurile bine cunoscute turiștilor precum Turnurile Petonas, Central Market, Petaling Street, Chinatown.

Din moment ce erau vizitate de atât de mulți turiști, clar că erau faine doar că cele 5 zile s-au scurs foarte repede și la sfârșit am realizat că parcă, parcă lipsea ceva din experiența noastră și cumva, simțeam că KL are mai mult de oferit decât niște zgârie nori. Așa că am devenit suficient de dornici încât să vrem să ne întoarcem cândva.
Așa se face că în Aprilie 2017, după alte două luni petrecute în Indonezia, am aterizat din nou în Kuala Lumpur. Însă de data asta am avut trei reguli: fără cazare la hotel; fără muncă și stăm cu localnicii, să gustăm adevăratul gust al orașului. Pe Couchsurfing a fost destul de simplu să ne găsim 2 gazde care să ne invite la ei acasă, mai ales pentru că asiaticii sunt destul de interesați de europeni și sunt super ospitalieri (mai târziu ni s-a confirmat acest lucru).
Jr. este prima gazdă care ne-a invitat să stăm cu el. Apartamentul lui a fost situat undeva într-o zonă mai puțin turistică, liniștită, fără zgârie nori, cu mulți localnici și care nu semăna deloc cu KL pe care l-am experimentat în urmă cu două luni. Jr. este un Malaysian pasionat de artă și și-a trait o mare parte din viață cântând pe străzi. După vreo câțiva ani de concertat pe străzi și prin baruri și-a dat seama că viața de artist nu are să îi aducă prea mulți bani, așa că s-a angajat la un magazin cu jucării unde împacheta cadourile, și din propria-i inițiativă făcea origami și le punea în fiecare pachețel. Într-o zi, un european care a trecut pragul magazinul, impresionat de gestul lui, i-a oferit de muncă într-un hotel. În fiecare zi se trezește la ora 5 ca să își ude plantele de pe balcon unde are o adevărată junglă întregită de un acvariu cu pești și o băncuță.
Camera noastră a fost una basic, o saltea de o persoană așezată pe jos, o pilotă și o pernă. Pentru că mie îmi place să dorm pe suprafață tare și fără pernă, am dormit pe jos iar Petri a luat salteaua. Nopțile au fost destul de neplăcute, deoarece camera era foarte încălzită, nu aveam ventilator și deși nu aveam ușă la camera, aerul nu prea circula. Mai mult, parcă toți vecinii își făceau de lucru tocmai noaptea, când voiam să dormim. Și când totuși ațipeam, eram treziți în fiecare dimineață la 4.50, când avea loc prima slujbă din moschee.Dar toatea astea au făcut experiența noastră una mai interesantă.

Așa cum scriam mai sus, Jr. apreciază arta și asta se vedea chiar din casa lui care era construita ½ din produse reciclate pe care le găsește (ex. saltele) și ½ produse noi. Ne-a plăcut super mult că el, spre deosebire de mulți localnici, reciclează. Seara am petrecut-o la o piață de noapte unde am mâncat din nou, mâncare indiană.


Dimineață, după ce ne-am trezit devreme să prindem piața și să mâncăm fructe proaspete, așa cum fac malaysienii, am plecat spre Batu Caves, un complex de peșteri și temple care se află într-un deal de calcar. Este unul dintre cele mai sacre locuri hinduse din afara Indiei și este populat de maimuțe care abia așteaptă să fie hrănite sau să îți fure ceva din geantă.

După cum vezi și în poză, ai de urcat 272 de trepte ca să ajungi la temple și la peșteri. Și dacă condiția fizică îți permite, de la baza peșterii se pot lua cărămizi și le poți duce până sus, așa încât îi ajuți cu transportul pe cei care se ocupă cu reabilitarea peșterii. Intrarea este gratuită dar dacă vrei să donezi, există cutii special amenajate pentru asta. La baza treptelor (acolo unde toată lumea își face poze) este cea mai înaltă statuie din lume a Lordului Murugan (43m), zeul Hindu al războiului.

Seara am ieșit împreună cu Jr. și prietenii lui la Bukit Ampang, un deal unde nu am văzut niciun turist și de unde am avut cea mai frumoasă vedere panoramică asupra orașului. Cred că seara aia rămâne highlight-ul experienței noastre cu Jr.

Am mâncat aici împreună cu alți localnici, am povestit, ne-am inspirat și ne-am luat la revedere pe măsură, pentru că a doua zi urma să plecăm spre Suresh, a doua noastră gazdă din Kuala Lumpur.
Suresh locuiește într-un complex de lux, în care erau vreo 500 de locuințe. De la intrare am fost primiți cu zâmbete pe buze și cu îmbrățișări de către Suresh și soția lui, Asha. Pentru că ajunsesem acolo exact la ora prânzului, am fost invitați să luăm prânzul cu ei, un delicious meniu indian gătit de Asha. Am băut pentru prima data Sendol, o băutură tradițională malaysiană făcută din lapte de cocos și noodles din orez și fasole.

Suresh este o persoană curioasă, inteligentă și dornică să își împărtășească cunoștințele. Este indian și locuiește de 15 ani în Malaysia. Ne-a povestit despre India lucruri la care nu ne-am fi gândit vreodata. Spre exemplu, am aflat că în India există femei care își curătă dimineața prispa casei, iar apoi împrăștie bălegar pe ea. Ciudat? Așa ni s-a părut și nouă până când Suresh ne-a spus că s-au făcut cercetări iar acest obicei datează de mii de ani și are funcția de a stopa bacteriile care intră în casă. Mai mult, în zilele noastre se produce în India bălegar pentru export.
În cele 3 zile petrecute cu Suresh și Asha, am învățat să gătim câteva feluri de mâncare asiatică. Am avut noroc cu Asha pentru că ea e foarte pasionată de gătit și are bucătăria plină cu mirodenii, condimente și curry-uri făcute de ea. Tot la ei am băut cel mai bun ceai din viața mea, Masala Chai, un mix de ceai negru, cardamom, ghimbir, lapte și zahăr.

Am curățat flori de banană pe care l-am transformat într-un delicious și ușor picant curry. Din mango crud, semințe de mac și praf de turmeric am făcut o delicioasă salată.

În Asia am început să iubim mâncarea indiană și eram foarte fericiți că am învățat să preparăm câteva feluri. Totuși, mai aveam un singur lucru pe care trebuia să îl învățăm, să mâncăm cu mâna, fără tacâmuri, ca niște adevărați indieni. Cu ajutorul lui Suresh am învățat asta, și am învățat că fiecare deget de la o mână are corespondent o energie (apă, pământ, eter, foc, aer), așa că trebuie să îți iei mâncarea din farfurie cu toate cele 5 degete. Așa am făcut biluțe din orez, le-am scăldat în sosuri și le-am mâncat, de data asta fără să ne ungem până la urechi cu sosuri.

Următoarea zi ne-am trezit la 3 dimineața pentru că trebuia să plecăm spre aeroport și ne-am luat rămas bun de la gazda noastră cu promisiunea că la un moment dat ne vom revedea.
Pe drumul către aeroport, deși eram triști că s-a terminat experiența asta, eram foarte fericiți că am trăit adevărata Malaysie, care nu înseamnă doar zgârie nori sau piețe. De data asta aveam experiența de a trăi împreună cu localnicii și de a simți adevărata lor generozitate despre care tot auzeam vorbindu-se. Pentru noi, să stăm cu Couchsurfing în Malaysia a fost una dintre cele mai frumoase și intense experiențe. Și pentru asta, știm că ne vom mai întoarce în KL cândva, pentru că odată ce ne-am îndrăgostit de el, nu se poate să nu-l mai vedem din nou.
Tu ai vizitat Malaysia? Ce experiențe ai adunat de acolo?