Sapa, alături de Halong Bay este una dintre cele mai turistice destinații din Vietnam. Este cunoscută în special datorită peisajelor, a orezăriilor și datorită muntelui Fansipan. Fansipan, cu o înălțime de 3.143 metri este cel mai înalt vârf din Indochina.
Cu toate astea, nu trebuie să treacă neobservați nici localnicii. Așa că acest articol este despre viața localnicilor din Sapa, pe care vreau să o expun prin fotografii, fără prea mult text.
1. Femeie din minoritatea Dao care face un căluț dintr-un fir de iarbă
2. Fetiță care se joacă în nisip
3. A ajuns tehnologia și aici, pe mormanul de nisip
4. În căutarea resturilor de castane
5. Femeile din minoritatea Hmong cos suveniruri
6. Sapa: un Vietnam într-o continuă dezvoltare
7. Adăposturi la înălțime văzute în drum spre Fansipan
8. Așezările dintre lanurile de orez
9. Drum în constructie pe valea Muong Hoa
10. Femei din minoritatea Hmong
11. Bivolii de apa printre lanurile de orez
12. Cu câteva zeci de kilograme în spate
13. Rufele se spală în familie
14. Departe de sat
15. Viața la înălțime
16. La barber shop
17. Mirele și mireasa
18. Jocuri bărbătești
19. Viața de pe marginea străzii
20. Ouă, porumb, orez și cartof la grătar
21. Un cârnăcior lângă foc
22. Doar o privire
23. Pregătirea scoicilor
24. Pui de om cu pui de om
25. La taclale în piață
26. Vulpe tu mi-ai furat gâsca
27. O găină pentru prânz?
Despre oamenii din Sapa s-ar putea scrie mult și bine. Deocamdată las fotografiile astea să transmită ceea ce aveam eu de zis în legătură cu localnicii de aici. Din dorința de a vedea și de a explora, cred că de multe ori uităm să privim viața localnicilor, dincolo de TripAdvisor sau obiective turistice.
Sapa este un loc de explorat, de umblat mult dar și de încetinit și de privit.
*** Un alt loc care găzduiește minorități etnice însă care este mai ferit de ochii turiștilor este Mai Chau despre care am scris pe larg chiar aici.
Fetița aceea pare că face altceva, nu că se joacă :)) Nr. 15 e preferata mea.
Referitor la doamna aceea din prima poză, când am fost în Hoi An într-un bike tour și apoi basket boat, am avut ca ghid o fată care venea chiar dintr-un sat pescăresc și îmi spunea că și ea când era mică astfel de jucării avea pentru că nu își permitea jucării „adevărate” din magazine.
:)) Da, știu că așa pare dar ea chiar se juca acolo. Numărul 15 are așa o tenta de “invincibilii”. Povestea mea de suflet din Vietnam e a unui fost student de-al meu care își confecționa jucării electrice de la groapa de gunoi. Și mi-a aduc într-o zi în clasă un ventilator făcut de el, din deșeuri. Și cu o privire din aia pătrunzătoare mi-a zis că el nu își cumpără jucării, el și le face singur.